Copilul cafenelelor ieșene

Pe Lascăr Catargi, într-o casă ve­che, acoperită cu liane lungi, bru­ne din cauza iernii și afundată într-o curbă uitată de stradă, se-ascunde un loc verde pe dinăuntru. Kiddo Cafe nu e ceea ce pare de-afară. Ca­fe­nea­ua acoperă două camere și-un hol în care barul de lemn nelăcuit își pre­zintă, pe scurt, oferta de băuturi dar și voia bună a celor din spatele lui. Încăperea din față e spațioasă și plină de fotolii joase și moi, pe care se așază cîțiva clienți „de-ai casei”. Din­colo, în camera mică, încap șa­p­te mese de lemn rotunde, cu cîte trei scaune în jurul lor, o sobă albă, ve­che, cîteva lămpi cu picior înalt și multe rafturi pline de cărți. De la in­trare se-aud piese molcome, ba în spa­niolă, ba într-o engleză șoptită, ro­mantică și somnolentă. Însă te tre­zește imediat verdele închis și bogat al pereților și, pînă să te așezi la o ma­să, îți fug ochii la lucrușoarele răs­firate în cafenea. O gutuie coaptă, pufoasă, pe un raft, un radio batrîn și voluminos pe un altul, un ceainic și alte zeci de cărți printre ele și-o mașină de scris cu taste vernil, toate umplu camera măruntă cu un spirit aparte. Băieții de la bar nu te lasă să aștepți și-ți ghi­cesc și niște mofturi. Am cerut o cio­colată caldă și-am primit una albă, cu gust de căpșuni. Dulce ca o be­zea, firește, dar fără prea multă aș­teptare și însoțită de un platou a­co­pe­rit cu biscuiți caramelizați. Am zîmbit și-am mulțumit, însă mi-am dat seama că la Kiddo toate alinturile astea sînt normale, la fel ca ve­rsurile albe de pe pereți și volu­me­le de Shakespeare de colecție. Și dacă ciocolata caldă e-atît de dulce, ca­feaua e tare, sucul natural e proas­păt și acrișor, iar berile sînt reci și de toate felurile. Pînă și meniul e ju­că­uș și colorat, iar vinurile sînt scrise în culorile soiului, roșu, roze, auriu. Locul e cald și liniștit și pare atît de rupt de oraș încît, odată întors pe bulevardul Copoului, te întrebi de ce se agită Iașul atît de tare. Și de ce îl mai suporți cînd poți, pentru cîte 7-8 lei pe cană, să te adîncești într-o ceașcă de cafea, ciocolată sau orice altceva. De asta mă întreb de ce Kiddo era atît de gol într-o după-amiază cu atîta nevoie de liniște. Anca TOMA