Odisee afghană

Micul afghan se trezi cînd se cră­pă de ziuă, fără căldura mamei a­lături. Se gîndea doar cele trei pro­misiuni pe care aceasta i le smulse­se în ajun. Să nu ia droguri, să nu se atingă de arme și să nu-și în­su­șeas­că ce nu-i aparține, era tot crezul său.

Născut în Nava, un sat ca un jgheab, Enaiatollah Akbari își a­min­tea momentul chemării la ru­găciune din vîrful minaretelor. Fă­ră ca el să știe, mama sa îl în­de­păr­tase de la sînul ei pentru a-l proteja. Tatăl său murise. Cînd el avea șa­se ani, fusese forțat de paștuni să transporte marfă cu un camion. În una dintre aceste călătorii a fost a­ta­cat de bandiți și omorît. Paștunii i-au cerut ca despăgubire pentru mar­fă pe Enaiat și fratele său mai mic, să le fie sclavi.

Înainte de a părăsi Nava, bă­iatul rămăsese și fără școală. Ta­li­banii veniseră să închidă locul în care învățau vreo 200 de prichindei. Cum învățătorul a refuzat, l-au e­xecutat în fața copiilor. În Pa­kis­tan cînd are ocazia pîndește copii a căror con­di­ție diferă de cartierele mizere de la periferie, acolo unde se retrage seara, care ies în re­cre­a­ție.

Cartea „În mare sunt crocodi­li” ilustrează periplul lui Enaiat, în­cercările sale de evadare urmate de repatrieri brutale. Trece printr-un proces de maturizare forțată, este alungat, bătut și umilit. „Urla în si­ne și se juca în gînd”. Călătoriile sale spre Iran, Turcia, Grecia sînt înlesnite de traficanții de persoane cu tarife mari și condiții de transport insuportabile.

De la vîrsta de zece ani învață să lucreze pînă la epuizare de la curățarea zoilor de la canal, pînă la munca clandestină pe șantiere de construcție, sau într-o fabrică de piatră. Poreclit „felfeli” – ardei iu­te, Enaiat se află într-o permanen­tă căutare a unui „acasă” și a sentimentului de dragoste. Dialogul din­tre personajul principal și autorul volumului, prezintă sugestiv lupta pentru supraviețuire, pentru că ni­ciodată nu știi dacă „te întorci tu acasă primul, sau vestea morții tale”.

Irina GOCIMAN