Mélodie pe portativul groazei

Bestseller internațional, mărturia despre filierele de recrutare ale Statului Islamic a jur­nalistei de origine franceză, Anna Erelle, îți spune o poveste al cărei erou principal ai putea fi chiar tu. Simplitatea de la care iz­bucnește conflictul cărții sale, chiar dacă te în­grozește încă din primele pagini, nu te la­să să te oprești din citit, pînă nu ajungi la dez­no­dămîntul faptelor.

Aproape de limita inconștienței, de un pro­fesionalism gata să sară-n apărarea presei oricînd, Anna, adoptîndu-și numele de Mélodie, își aruncă personalitatea proas­păt creată într-o lume în care pericolul nu sem­ni­fică ceva ieșit din banal. De la discuții purtate pe Facebook, la întîlniri pe Skype, re­la­ți­a jurnalistei sub acoperire cu jihadistul Abu Bilel avansează parcă mai repede decît poți tu procesa fiecare cuvînt văzut. Fără să știe cu adevărat cine-i este partener de con­ver­sa­ție, în primă instanță, autoarea își fo­lo­seș­te în jocul documentării virtuale toate ar­mele de care dispune, începînd cu fru­mu­sețea și ajungînd la o pricepere de­să­vîr­și­tă în ale actoriei. Acoperindu-se cu un văl, însușindu-și o nouă religie și învățînd limba arabă, jurnalista devine credibilă chiar și pentru tine, cititorul, îndoielile ce­lui căreia îi este predestinată toată șarada stînd cu totul înafara discuțiilor.

De două ori mai în vîrstă față de tînăra din fața ecranului de care devine, treptat, dependent, Abu Bilel se dovedește a fi mî­na dreaptă a liderului Statului Islamic (în variantă arabă Daesh). Cînd realizezi că nici această descoperire nu oprește demersurile jurnalistei, începi să te sperii și să te îngrijorezi serios pentru felul în care vor decurge, în final, întîmplările.

Folosindu-se de un stil colocvial, evi­tînd să vorbească prea mult despre etapele tehnice ale documentării și redactării ma­te­rialului său final, Anna Erelle reușește să sin­tetizeze doar esența poveștii pe care vrea s-o spună. Autenticitatea de care te lo­vești la fiecare pagină și frica pe care o re­simți te fac, în cele din urmă, să scotocești du­pă fotografiile reale ale jurnalistei îm­bră­cate în văl și să afli, de fapt, soarta celui care te-a făcut și pe tine să te întrebi „Cum ar fi putut el să taie capete toată ziua ape­lînd-o pe Mélodie de mai bine de zece ori și trimițîndu-i o mulțime de mesaje?”.