Din rațiuni fără minte

Titlu: „Femei care iubesc prea mult”
Autor: Robin Norwood
An: 2013
Editură: Amaltea
Gen: Psihologie

Ca o nevroză complementară care s-a să­tu­rat să mustească și niciodată să nu ex­plo­deze în toată ființa. Femeile care iubesc prea mult de fapt nu iubesc. Sau nu iubesc ceea ce trebuie, pe propria persoană, ci devin de­pen­dente de una din afară care să le asigure ceea ce le lipsește. Autoarea Robin Norwood a făcut din experiențele pacientelor sale un tra­tat despre „Femeile care iubesc prea mult”, care are rolul de auto-recuperare. Astfel de femei devin un soi de candidate pentru mandatul de salvator, pe perioadă nedeter­mi­nată, cu o remunerație care nici măcar în­cre­derea de sine și personalitatea nu le-o poate da.

Cîteodată, egoismul de orice fel e o do­va­dă a iubirii de sine, iar alteori ajută și la pro­pria evoluție, în mod independent de celă­lalt. Asta încearcă să le convingă și Robin Nor­wood pe cititoarele sale care caută în ea un tera­peut care să le șteargă amintirile relațiilor eșuate.

Unele femei se simt ca niște colaci de salvare: fără ele, bărbații nu s-ar mai ridica la suprafață.

Scrierile sînt inspirate din poveștile reale ale pacientelor sale, care se simt asemenea unor colaci de salvare: fără ele, bărbații lor s-ar pierd­e pe fundul apei și nu s-ar mai ridica la suprafață. Observația care rezultă este cea con­form căreia încordarea într-o astfel de relație vine ca urmare a tiparului adult de ra­por­ta­re la bărbați. Un astfel de tipar se naște dintr-o experiență traumatizantă din copilărie, sau din contră, din prea multă protecție din partea ambilor părinți.

Prin ochii soțiilor, autoarea redefinește ter­menul de iubire exagerată, care din rolul de salvatori ai bărbaților lîngă care trăiesc, se transformă în persoane avide de salvare. Una dintre dependențele pe care Norwood în­cear­că să le trateze este cea reciprocă: el este dependent de o substanță și are nevoie de ajutor, iar ea din cauza stresului și a în­cer­că­ri­lor neîncetate de a-l ajuta, devine depen­den­tă de persoana lui. Ca un drog cu admi­nis­trare dublă.

Deși nu există exemple concrete prin ca­re să demonstreze, Robin Norwood subli­nia­ză și existența bărbaților care iubesc cu aceeași intensitate asemenea femeilor, însă care nu devin „femei care iubesc prea mult”, ci care rămîn la stadiul de independenți din punct de vedere sentimental, concentrîndu-se pe pa­siunile lor sau pe orice le poate ține mintea ocupată.