Frontierele lui Vișniec

Ce este o piesă scurtă? „O piesă scurtă este de fapt un copil care decide la un moment dat că nu mai vrea să crească”. Autorul reușește prin aceste piese scurte să ofere o lectură captivantă, textele fiind adevărate povești de viață, uneori absurde pentru că nimic nu este mai anormal sau mai ciudat decât viața, gîndurile și faptele oamenilor. În acest volum, Matei Viș­niec ne arată cum scriitorul este cel care lucrează cu textul, acel material viu care își hotărăște singur destinul și dimensiunile.

Piesele din volum sunt structurate în trei capitole: „Fron­ti­ere”, „Agorafobii” și „De­șert”. Pri­ma piesă de teatru e­­ste și cea care dă titlul: „Imaginează-ți că ești Dumnezeu”. În această piesă apar două personaje, Stanko și Vib­ko, lunetiști aflați într-o as­cun­zătoare dintr-un oraș răvășit de un război civil, impuși să îm­puște tot ce văd mișcîndu-se, fără a-și pune în­tre­bări. De ce „I­ma­gi­nează-ți că ești Dumnezeu”? Pentru că „Du­mnezeu nu se gră­beș­te niciodată (…), Dumnezeu acționează, asta-i tot.”

Asemeni lui Du­mnezeu ei trebuie doar să acționeze. În „Așteptați să se mai po­to­lească această caniculă” des­co­pe­rim un text poetic care ne dezvăluie o poveste de un tragism impresionant. O mamă cu un copil în brațe nu poate părăsi țara lovită de război pentru că „santinela drepturilor omului” este cel care le spune că atît timp cît nu au acte, nici măcar naționalitate, nu pot trece „în mod ilegal pe teritoriul drepturilor universale ale omului, recunoscute în mod universal și în mod universal respectate.” Această carte ne oferă în cele cincisprezece piese de teatru ima­ginea unui tablou al banalului, din a cărui simplitate naturală se naște i­deea că oricine poate fi Dumnezeu.

Bogdan FEDEREAC