Voiaje spațiale mai lungi, pe baterii Duracell

În 2009, franciza „Star Trek” a fost revitalizată de regizorul J.J Abrams prin pelicula cu același nume, însă fa­nii seriei originale nu au fost foarte entu­ziasmați de schimbările aduse întregului univers, prin înlocuirea liniei temporale în care se desfășura serialul cu alta nouă. Însă problema comună a fost aceea că pelicula semăna mai degrabă cu „Star Wars” decît cu sursa originală.

Patru ani mai tîrziu, același regizor continuă voiajele echipajului de pe Enterprise prin „Star Trek – Into Dark­ness”, în frunte cu tînărul căpitan Kirk, care încearcă să devină liderul capabil, dar și imprevizibil, pe care William Shatner l-a jucat în serialul cu acelasi nume. După ce reușesc să salveze o pla­ne­tă de la distrugere sigură, Kirk este demis din postul lui de la conducerea navei sale spațiale, deoarece în timpul misiunii a luat cîteva decizii care au pus în pericol siguranța întregului e­chi­paj. Totul, însă, pentru salvarea secun­­du­lui său, Spock, din interiorul unui vulcan activ. Ajuns în faza în care își pune sub semnul întrebării poziția sa din Flo­tă, protagonistul este subit trimis în ur­mă­rirea unui fost agent secret, John Harrison, devenit renegat, care a distrus o instituție oficială din Londra, iar apoi a omorît o sală plină de căpitani, printre care și mentorul lui Kirk, Chris­topher Pike. În urma cîtorva scene de acțiune cu lasere multicolore, Harrison este cap­­­turat numai pentru a-i putea dez­vălui lui Kirk secretul din spatele său, ca­re-l leagă de planurile as­cun­se întreprin­se de Flotă pe sub nasul tuturor.

„Star Trek – Into Darkness” amin­tește foarte mult de pelicula din 1972, „Star Trek II – Wrath of Khan”, și nu doar prin apariția personajului negativ, Khan, în cele două filme. Ambele prezintă în­cercările emoționale prin care trece Kirk, dar și relația sa atît cu Spock, cît și cu inamicul principal. Diferența este că „In­to Darkness” preferă să dea la schimb transformarea protagonistului în căp­i­tanul priceput din serial, în favoarea u­­nor scene de acțiune bine realizate, dar lipsite de însemnătate atunci cînd pum­nii sînt aruncați de personaje de care nu te poți lega ușor sentimental. Pentru un blockbuster de vară, nu sufe­ră de defectele întîlnite și în alte peli­cule, precum „Battleship” sau „Trans­formers 3”, cu povești liniare, pline de greșeli și scene de acțiune prea îndelungate și fără sens, dar nici nu minunează prin inventivitate sau efecte speciale noi.