Soundtrack-ul și hedonismul care salvează

Dacă ești în căutarea unui film pe care mai mult vrei să-l asculți, decît să-l vezi, cele două ore și șapte minute din Belgica n-au cum să te dezamăgească. Cu un soundtrack care te face să ajungi mai repede acasă și să-ncepi să cauți melodiile, filmul te țin­tu­iește în scaun, dacă ești măcar puțin in­te­re­sat de muzica rock, și nu te lasă să te ridici pînă la final. Partea care te-ar putea uimi mai mult decît atît ar fi, poate, aceea în care do­cumentat fiind, afli că deși soundtrack-ul filmului lui Felix van Greningen este un a­mes­tec de piese ale unor artiști, după cum pro­ducătorii afirmă, niciunul dintre ei nu e­xistă cu adevărat, ci sînt pure închipuiri ale celor doi frați, artiști ai trupei Soulwax.

Belgica este numele unei cafenele pe care Frank și Jo, doi frați din Belgia, reușesc s-o pună pe picioare. Deși se numește „Café Bel­gica”, afacerea nu-i tocmai un loc senin și paș­nic în care lumea bună a micii comu­ni­tă­ți prezentate în film s-ar aduna să se a­dă­pos­tească în jurul unei mese, într-o după-amiază de duminică. Din contra, Belgica se transformă, cînd prinde conturul dorit de cei doi frați care-acum încep, după multă vre­me în care au stat separați, să construiască o relație, într-un fenomen acaparant. Un a­de­vărat club de noapte care duce la îm­pli­ni­rea tuturor orgiilor imaginate de către ori­ce vizitator întîmplător, un loc al ispitelor ur­bane care provoacă o dependență la care ni­meni nu s-ar fi așteptat – Belgica lasă să se-nțeleagă că se transformă într-un pericol de neoprit, atît pentru comunitate, cît și pentru cele două personaje principale.

Povestea afacerii gîndită doar la su­pra­fa­ță se poate asemăna cu ușurință, pe în­treg parcursul peliculei, cu povestea familiei ce­lor doi frați. Fără să aibă o bază solidă, relația lor scrîșnește și stă să se surpe la fiecare în­tîm­plare sau cotitură pe care trebuie s-o fa­că împreună, sincronizîndu-se. Fără să se cu­noas­că, prefăcîndu-se că intuiesc, unul pentru celălalt, ce-ar fi mai bine să facă, cei doi frați ajung să fie testați de propriile lor limi­te, în împrejurări din care cafeneaua cu pricina ar putea ieși singura vinovată.

Deși inspirată din povești de viață reale, cu istorii ale barurilor belgiene în spate, Bel­gica te face să-ți imaginezi tu singur po­ves­tea din spatele degradării de care-o să te lo­vești pe ecran. Hedonismul dus la extrem, linia mult prea subțire dintre împlinirea unei do­rințe și transformarea în exces și puterea dez­nădejdii în fața dependenței te fac să în­ghiți în sec, să-ți imaginezi tu cafeneaua ta și să vrei s-o iei la fugă din sala de cinema, fă­ră să te mai uiți în urmă. Dar n-ai s-o faci, că n-or să te lase ritmurile rock&roll-ului din­tr-un underground belgian în care, la re­fren, parc-ai vrea și tu să mergi – măcar pentru o secundă.