New York-ul prin ochii animalelor

Realizat de Universal Pictures, în colabo­rare cu Illumination Entertainment și cu ja­po­nezii de la Dentsu și Fuji, filmul are la bază o idee asemănătoare cu cea din Toy Story: Ce fac jucăriile, în acest caz anima­le­le noastre de companie, atunci cînd noi sîntem plecați de acasă? Răspunsul e simplu și e oferit atît de trailer, cît și de primele mi­nu­te ale fimului: animalele noastre se joacă pe Xbox, latră la veverițe, dau din cap pe Sys­tem of a Down sau, pur și simplu, ca în cazul lui Max, stau în fața ușii și așteaptă să ne întoarcem.

Programul zilnic al cîinelui Max e în schimb dat peste cap în momentul în care stă­pîna lui vine acasă cu un nou cîine: Duke. Cei doi nu reușesc să se înțeleagă la început, fiind geloși unul pe celălalt. Duke reușește chiar să lase impresia de personaj negativ al filmului, al cărui singur rol este acela de a da peste cap întreaga existență a celorlalte personaje și, într-adevăr, chiar reușește să facă asta. Astfel, cel doi cîini se trezesc a­mîn­doi singuri pe străzile Manhattan-ului, fără zgărzi, nevoiți să fugă de cei de la controlul animalelor, iar scenariul pare să-l știm din alte cîteva filme. Cei doi rivali a­jung în cele din urmă să-l întîlnească pe Snow­ball, un iepuraș nervos supărat pe oa­meni, care le arată ce se întîmplă cu toate animalele de casă care au fost abandonate de stăpîni.

În cea de a doua parte a filmului reușim să aflăm, parțial, povestea emoționantă a lui Duke. Avem parte de un dialog între cei doi cîini, apoi de o vizită emoționantă a fostei ca­se în care stătea Duke, după care po­ves­tea este întreruptă brusc de reapariția unor personaje.

Filmul păstrează în mare parte o at­mos­feră veselă, jucăușă, plină cu diverse anima­le colorate care-și primesc vocile de la actori și comedianți faimoși precum Louis C.K. (Max), Eric Stonestreet (Duke) din American Family, sau Kevin Hart (snowball). Pelicula conține însă și cîteva scene mai violente, majorita­tea provenind din limbajul și comportamentul ie­purașului.

În mare parte filmul este unul bine în­che­gat. Atît partea de acțiune cît și cea de co­me­die se îmbină destul de bine, cu toate că sînt u­nele momente în care ai impresia că ur­mă­rești un film polițist, sau unul de acțiune, și nu o comedie animată cu animale, dar chiar și așa tot îți dorești să poți adopta măcar unul dintre animalele din peliculă.

Text de Andrei POPESCU