Scutură și citește

„sînt stupid și vulnerabl și gata de gesturi ultimative” – așa-și spune Ovio Olaru într-unul dintre poemele pe care le găsești în Proxima B. C-un titlu care are numele celei mai apropiate exoplanete de sistemul nostru solar, cartea de poezie a tînărului scri­­itor pare să n-aibă un stil precis, după care să se comporte de la început pînă la sfîrșit. Nu ai nevoie să te pregătești pentru ceva a­nume, pentru că oricum nu ai să știi ce-o să te lovească și în fața cărui tip de poem o să te trezești c-ai dat pagina.

Un amestec de geografie, explicații ști­ințifice, termeni afectivi, digitali și șocant de simple trăiri omenești – toate o să se în­vîr­tă în cele două părți în care și-a structurat po­etul cartea, ca în două nebuloase. Poate c-o să te întrebi cum și de ce au ajuns poemele într-o anumită jumătate a cărții și de ce nu și-au găsit loc în cealaltă, dar e bine să știi de la început că n-o să-ți spună nimeni. Cu un stil complex, deloc detașat sau adolescen­tin, Ovio Olaru pare să-ți ceară, prin scriitură, să iei în serios fiecare cuvînt din Proxima B. Nu se sfiește să vorbească despre sex, iubire sau despre nostalgiile pe care fetele i le-au lă­sat în urmă și pare că transformă femeile din via­ța lui în niște zeițe care locuiesc cu cîteva etaje mai sus de scena pe care se joacă po­e­ziile, cărora „le-am stricat tot spectacolul cu nepriceperea mea”.

Ia cartea în mînă, nu te pregăti intens, dar așteaptă-te, prin urmare, la tot soiul de com­parații vitejești și astrale, pe care în alte lo­curi sigur n-ai să le mai întîlnești. Nu judeca poetul prea aspru, pentru c-ai să știi din start că Proxima B e-o carte a tinereții, în care in­tensitatea trăirilor pulsează la fiecare a­so­ci­ere mai ermetică de cuvinte. Chiar dacă u­ne­le poeme o să ți se pară exagerate, încearcă s-o sfîrșești și s-ajungi la poemele elegante de dragoste în care tînărul, un golan mai pu­țin excentric, pare să-și calmeze cuvintele și să se așeze, în sfîrșit, pe-o parte a galaxiei din ca­re se vede clar că viața se petrece, totuși, undeva mai departe de iad.