Făuritorul de obsesii

El este rezultatul amestecului ditre talentul lui Paganini și tehnica lui Jimi Hendrix. Yngwie Malmsteen a construit un tezaur muzical înarmat doar cu o chitară Fender.

Cunoscut pentru mania sa imuabilă pentru perfecțiune muzicală, Malmsteen a evoluat gradat, desconsiderînd acuzațiile vehemente primite de-a lungul timpului conform cărora era un simplu virtuos instrumental lipsit de un autentic spirit artistic. Ultimul produs discografic, „High Impact”,apărut în 2009, la doar noua luni de la „Angels of love”, este un album care a uimit critcii prin complexitatea solourilor de chitară în combinație cu vocea inconfundabilă a fostului solist Ju-das Priest, Tim „Ripper” Owens.

Piese precum „Caprici di diavolo”, „Blitzkrieg”, sau „Ouverture 1622” sînt de o forță incomensurabilă prin energia degajată de chitara electrică în ritmurile și orchestrația metal-clasic considerate la Malmsteen aproape „simbiotice”.

Promotorul tehnicii numite „shredding” printre chitaristii pasionați readuce în prin plan o reinterpretare exemplară a piesei lui Michael Jackson, „Beat it”, într-o variantă inedită, de o diversitate sonoră incomparabila cu originalul. „Far beyond the sun”, piesă construită ca o cascadă de acorduri de chitară, împinge parcă ascultătorul hipnotizat la o un voiaj enigmatic printre siluete diafane, scăldate în fum de scenă.

Yngwie Malmsteen propune în demersul său o evadare prin sunet, conturînd per total un album în care înlănțuirea notelor umple de energie intr-o forma atit de sublime si de subtila incit trecerea de la o piesa la alta se face insesizabil

Alexandra PANAETE