George Mocanu: În 2009 am preluat Moldova dintr-un regim comunist și vreau să văd cum o ducem în Uniunea Europeană

George Mocanu, primul președinte al Organizației de Tineret a Partidului Liberal Democrat din Moldova și deputat în Parlamentul Republicii Moldova din 2010, povestește care sînt tendințele electoratului din Republica Moldova înainte de alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 și explică miza acestui scrutin: direcția pe care urmează să o ia țara, Europa sau Rusia, Uniunea Europeană sau Uniunea Vamală.

În Moldova nu prea facem politică, mai mult geopolitică

Cu o săptămînă în urmă România și-a ales un președinte de dreapta, printr-un vot masiv anti-corupție și prin care a sancționat guvernarea PSD și organizarea alegerilor în diaspora. Ce semnal transmite asta electoratului din Republica Moldova?

Cred că ceea ce se întîmplă în România, atît în domeniul politic, dar și în alte domenii, bineînțeles că influențează ceea ce se întîmplă în Moldova, mai ales că în Moldova nu prea facem politică, mai mult geopolitică. Și evident și alegerea în fruntea României a unui președinte de dreapta nu doar că influențează alegătorii, dar chiar ne ajută, cel puțin pe noi, cei de la Partidul Liberal Democrat.

Aici mesajul e foarte clar, ori pro-Europa, ori pro-Rusia. Asta e miza votului de duminică, direcția viitoare a țării?

Exact. Din păcate, Moldova încă alege direcția. Atunci cînd am urmărit alegerile parlamentare în România de-a lungul timpului, în principiu toate partidele erau pro-europene, pro-NATO, direcția era clară dar fiecare propunea o formă anumită prin care să aibă loc această integrare. Din păcate în Moldova discuția se duce pe marile direcții în care va merge această țară. Sau spre Uniunea Europeană, sau nu.

Și în caz că comuniștii sau o coaliție comunistă ar obține majoritatea după aceste alegeri, care ar fi consecințele, ce măsuri ar lua pentru a apropia Moldova de Rusia și Uniunea Vamală?

În primul rînd, aceasta ar fi cred că cea mai mare tragedie a Republicii Moldova, pentru că de aceste alegeri depinde nu doar ce se va întîmpla în următorii patru, dar poate chiar în următorii opt sau zece ani. Eu nu cred că vom avea o coaliție de stînga, pentru că aceasta ar fi o dramă. Asta ar însemna că sute de mii de tineri ar părăsi această țară și cu toate efectele negative ulterioare.

Cea mai mare parte a mass-mediei din Moldova are în spate capital rusesc

Cu toate acestea văd că sînt oameni, chiar și printre cei tineri, care au o oarecare nostalgie față de comunism, deși atît Moldova cît și România au avut de suferit din cauza comunismului. Cum se explică acest fenomen?

Este o nostalgie la nivelul celor mai în vîrstă care au transmis acest virus și către copiii lor uneori. Mai mult decît atît, pînă la urmă percepțiile se formează și prin influența mass-mediei, ori Federația Rusă nu a investit pînă acum în drumuri, în grădinițe, în școli renovate, așa cum face Uniunea Europeană, dar a investit în mass-media. Cea mai mare parte a mass-mediei din Moldova are capital sau în spate se află capital rusesc. Și bineînțeles, chiar dacă se vorbește în română, propaganda se duce într-o anumită direcție, iar aceasta influențează oamenii. Și este adevărat, numai că într-o proporție mult mai mică, dar și în mediul tinerilor se găsesc situații în care ar vota comuniștii. Dar cu siguranță că tinerii din Moldova vor da un vot de dreapta și pro-european.

Cum influențează evenimentele recente din Ucraina electoratul din Moldova?

Cred că diferit, în funcție de televiziunea la care se uită. Pentru că propaganda de acolo ajunge și aici. Unii înțeleg exact ce se întîmplă și atunci pentru a nu avea o situație ca în Ucraina trebuie să alegem direcția Uniunii Europene. Alții sînt dominați de frică și dimpotrivă spun că dacă alegem direcția Uniunii Europene, s-ar putea să repetăm scenariul ucrainean. Și atunci iată una din temele de discuție este și asta: ce se întîmplă în Ucraina, dacă nu vom avea și noi la fel, mai ales că pe teritoriul Republicii Moldova se află o armată străină.

Ce propune dreapta din Moldova în caz că va avea o majoritate după alegerile de duminică pentru a detensiona această situație?

Dacă ne referim la regiunea transnistreană, este clar că atunci cînd noi mergem spre Uniunea Europeană, devenim membri ai Uniunii Europene, Ucraina are o guvernare de dreapta, pro-europeană, Transnistria se află practic în acest sendviș și, vrea sau nu vrea, oricum merge cu noi. Și atunci lucrurile sînt mai simple. De fapt, de aceea și integrarea europeană ne ajută inclusiv în rezolvarea sau cel puțin în detensionarea situației conflictului transnistrean. Plus, pînă la urmă este vorba de oameni, asta înseamnă că dacă aici avem drumuri reparate, avem un nivel al veniturilor mai mare, sîntem atractivi într-un fel și populația de acolo va privi altfel lucrurile. Spun asta pentru că nu găsiți în Tiraspol sau în alte orașe din regiunea transnistreană presă în limba română favorabilă Republicii Moldova sau guvernării de la Chișinău. Asta înseamnă că cineva care avea 15 ani în 1992, de atunci au trecut 22 de ani, acum are 37 de ani. O viață de om el a trăit sub propaganda regimului transnistrean.

După ce în Ucraina avem o guvernare pro-europeană și în România președinte de dreapta și guvernare pro-europeană, ar fi catastrofal să schimbăm macazul la Chișinău și să ne întoarcem în trecut.

Au alegerile de duminică o importanță pentru toată regiunea, zona România – Moldova – Ucraina?

Eu cred că ar fi catastrofal dacă după ce în Ucraina avem o guvernare pro-europeană, în România, o țară membră a Uniunii Europene și NATO, avem un președinte de dreapta și bineînțeles o guvernare pro-europeană, la Chișinău să schimbăm macazul și să ne întoarcem în trecut și să batem pasul pe loc, asta ar fi o catastrofă.

Cum se împart ucrainenii din Moldova, care sînt tendințele de vot?

Surprinzător, la fel, s-au împărțit în două categorii. Cei care vor și care sprijină guvernul de la Kiev și vor în Uniunea Europeană și cei care spun, „Nu, vrem cum a fost” sau mai rău.

După evenimentele recente din Ucraina te-ai aștepta ca mai multă lume să tindă spre Uniunea Europeană.

Da, dar în același timp, repet, percepțiile se formează în baza mass-mediei și dacă tu te uiți permanent la televizor, cu o propagandă agresivă și care justifică aceste acțiuni, mulți, chiar dintre ucraineni, tind să creadă că așa este mai bine. Dar cei care înțeleg și au mai multe surse de informare și sînt mai bine pregătiți și instruiți bineînțeles că ne susțin. Și avem susținători în rîndul etniei ucrainene, pro-europeni.

Se tot vorbește, mai ales în perioadele electorale, despre unire. În ce măsură crezi că este realizabilă? Sau este mai fezabil drumul pe care mulți îl văd mai logic și mai coerent, întîi în Uniunea Europeană și abia apoi unirea cu România?

Eu cred că nu e vorba de ordine, întîi sau doi, pur și simplu pornim de la o situație care este. În prezent există o Constituție a Republicii Moldova, România are Constituția proprie. Bineînțeles că unirea se produce atunci cînd majoritatea populației își dorește asta. Și doi, bineînțeles că noi vedem alipirea fiind membri ai Uniunii Europene. Plus, nu stăm cu mîinile în jos sau cu mîinile în aer, dar în ultima perioadă ne străduim să avem pași concreți care ar apropia Republica Moldova de România și dau cîteva exemple. Cînd am venit la guvernare în 2009 am moștenit relații înghețate diplomatice. Cetățenii României, care sînt cetățeni ai Uniunii Europene, aveau vize pentru intrarea pe teritoriul Republicii Moldova. Asta înseamnă încălcarea din partea guvernării comuniste de atunci a oricărui acord semnat anterior. Aveam o sîrmă ghimpată pe Prut, era expulzat ambasadorul României la Chișinău. Asta am moștenit. Primii pași au avut caracter simbolic, ulterior au început proiecte concrete.

A urmat prima ședință de guvern, pentru prima dată în istoria Republicii Moldova și a României, după atîția ani, prima ședință de guvern comună între guvernul României și cel al Republicii Moldova. Fiecare minister sau ministru în dialog cu omologul său au stabilit prioritățile pentru perioada următoare. Deoarece Republica Moldova a intrat în Parteneriatul Estic, am fost eligibili pentru aceste proiecte transfrontaliere, România – Moldova – Ucraina. Și în relația România și Republica Moldova practic am avut 120 de milioane de euro cu suportul Uniunii Europene datorită cărora s-a reușit implementarea anumitor proiecte. Mă refer aici la interconexiunea pentru gazoduct, gazoductul Iași – Ungheni; mă refer la începutul studiului de fezabilitate pentru rețelele electrice, interconectarea rețelelor; se lucrează la sisteme de anti-grindină comune; în sfîrșit avem în Moldova startul pentru SMURD, care se bucură de o încredere enormă în România, noi nu am avut și vrem să avem aceeași reacție în cazul unor situații excepționale; de asemenea sînt lansate proiecte economice iarăși care de obicei nu au fost pînă acum, se creează centre agro-alimentare mari transfrontaliere care ne-ar permite să avem la un loc producție agricolă și putem să avem o capacitate de export mai mare; în domeniul turistic de exemplu am introdus în același circuit turistic Cetatea Soroca cu Cetatea Suceava și se renovează cu vreo trei milioane de euro cetatea din Soroca în varianta medievală, așa cum a fost; și multe, multe alte lucruri, eu am dat cîteva exemple, dar sînt multe, multe alte proiecte și lucruri care nu s-au întîmplat pînă acum în relația cu România, începînd de la sîrma ghimpată de pe Prut, eram în secolul XI și stăteam cu sîrmă ghimpată între România și Moldova și finalizînd cu studenții care studiază în România și care cîndva erau 1.000, acum sînt 5.000 de burse în fiecare an. Deci această apropiere ne ajută enorm.

Ca tînăr deputat, ce inițiative pentru tineret ai împreună cu formațiunea politică din care faci parte?

Atunci cînd am revenit acasă, am văzut că multe dintre lucrurile bune care puteau să se întîmple pentru tineri nu erau. Unele dintre aceste inițiative în prima etapă par atît de firești că trebuia să se întîmple aceste lucruri și înainte, dar nu erau. Dau un exemplu: în România și oriunde în lume, cînd vrei să devii student, poți depune actele la oricîte universități dorești și ulterior selectezi universitatea la care ai fost admis depunînd originalul. În Moldova nu era posibil, puteai depune la o singură universitate și dacă nu intrai la fără taxă intrai la cu taxă obligatoriu. Evident că am schimbat lucrul acesta. Acum poți depune actele la oricîte universități dorești, ai această libertate. Vrei să devii contabil, ai multe universități care oferă această specializare și devii contabil. Înainte doreai să devii contabil, dar a doua opțiune era horticultura, care e o profesie bună, dar nu era ceea ce voiai tu și în loc de contabil aveai altă meserie.

Am dat un exemplu foarte mic la modul în care am preluat alte lucruri. La modul concret, prima problemă pe care am constatat că o au studenții cînd caută un loc de muncă la absolvire era că nu au experiență de muncă. Dar ca să ai experiență, trebuie să te angajezi, și ca să te angajezi, ai nevoie de experiență. Și atunci am modificat legea care acum spune așa: dacă în perioada studenției tu faci practică vara, iarna, după ore, oricînd ai stagii de practică și faci voluntariat, această practică este automat trecută într-un carnet de voluntar și ulterior la absolvire se cumulează și experiența aceasta se trece în cartea de muncă ca vechime de muncă, trei luni, șase luni, un an, atîta cît ai reușit. În felul acesta încurajăm tinerii să facă cît mai multă practică, este și conform filosofiei Codului Educației, 50 – 50, 50% teorie, 50% practică. Deci astăzi stagiul de practică prin amendamentele pe care le-am făcut noi la lege este considerată experiență de muncă.

Trei, la stat, un tînăr dacă dorea să se angajeze ca absolvent, nu putea niciodată, pentru că la stat se cerea să ai experiență la stat. Asta înseamnă că pe timpul comuniștilor ei pur și simplu au închis sistemul. Am modificat clasificatorul unic al funcțiilor publice și astăzi pentru prima poziție, de începător, se cere doar concursul de angajare, e bine să cunoști o limbă străină, să fii profesionist și nu se cere în general să ai experiență. Mă refer la poziția de start, ulterior, pentru celelalte funcții, evident, cum este șef de direcție sau de secție, se cere un an sau doi sau trei.

Mai mult decît atît, ne-am gîndit că sîntem în Moldova, asta înseamnă mulți cumetri, rude, vecini, nași și s-ar putea ca un tînăr să găsească greu un loc de practică. Și atunci am mai modificat o lege care spune așa: toate instituțiile de stat, autoritățile publice, întreprinderile de stat sînt obligate în fiecare an să scoată la concurs locuri de practică în mărime de cel puțin 10% din cîți angajați are. În cadrul Guvernului lucrează vreo 400 de persoană, înseamnă că ei oferă 40 de locuri de practică în fiecare an. În total la stat în Republica Moldova lucrează 300.000 de oameni. Asta înseamnă că din anul ăsta sînt obligați și scoatem pe piața stagiilor de practică 30.000 de locuri de practică.

Și cei care fac practică într-o instituție de stat au șansa să rămînă apoi acolo ca angajați?

Le crește șansa cel puțin. Pentru că și instituțiile de stat sînt interesate să angajeze tineri buni. Noi acum avem locuri libere la stat. Salariile nu sînt mari și atunci sînt multe locuri de muncă libere. Dar este o experiență bună. În majoritatea ministerelor sînt veniți oameni tineri, mulți sînt școliți peste hotare, la universități prestigioase, începînd de la Harvard, Stanford, Georgetown, Oxford și inclusiv cei care au absolvit în România. Sînt foarte mulți tineri buni reveniți acasă care n-au venit pentru salariu, pentru că salariul este mic, dar au venit pentru o experiență, pentru a implementa ideile pe care le au, atîta cît rezistă. Dup-aia unii se angajează în proiecte private, unii în alte proiecte, în funcție de opțiunile fiecăruia.

Noi am modificat mai multe chestii. De exemplu, dacă intrai după bacalaureat la universitate la cu taxă, trei ani studiai la cu taxă. Dacă intrai la fără taxă, trei ani erai la fără taxă. Și nu era corect, pentru că asta stimula mita la bacalaureat. Am dat un ban, am o notă mare, următorii trei ani m-am scos. Am intervenit și aici și în Codul Educației spune în prezent că în fiecare an se face reevaluarea și chiar dacă ai intrat cu taxă s-ar putea să treci la fără taxă dacă ești bun. Deci ai în fiecare an calcularea mediei și redistribuirea burselor de studiu.

De exemplu în domeniul antreprenoriatului, vrem ca tinerii să își deschidă afaceri. În majoritatea programelor, dacă ești tînăr ai un avantaj de 10% sau ai 10 puncte în plus evaluării proiectelor sau beneficiezi de o finanțare mai mare doar pentru faptul că ești tînăr. Pentru cei care revin de peste hotare, avem un program care se cheamă „PARE 1+1”. Asta înseamnă pentru fiecare mie de euro pe care o investești în Moldova, o mie de euro îți dă statul. Sau pentru fiecare euro investit, un euro îți dă statul. Ca să nu aruncăm banii în consum, care duce la o creștere economică nesănătoasă, vrem ca acești bani care vin de peste hotare să fie investiți în afaceri.

Este un decalaj destul de mare de timp, dar ne mișcăm înainte

Foarte mulți tineri pleacă din Moldova la studii și nu se mai întorc. Ce propune dreapta moldovenească pentru viitorul lor și pentru ca aceștia să aibă un motiv în plus să se întoarcă acasă?

Ideea inițială, atunci cînd s-a semnat acordul, era ca acești tineri să vină acasă. Dar nu poți să pui opreliști și este evident că unii tineri aleg să revină, unii rămîn în România iar alții chiar pleacă în alte țări. Eu cred că fiecare decide pentru el. Eu am decis pentru mine să revin acasă. Sînt revenit de șapte ani și nu cred că mi-am pus întrebarea „dar ce-mi oferă Republica Moldova dacă mă întorc?” Nu asta a fost filosofia luării deciziei, mai curînd a fost „ce pot eu să fac ca atunci cînd mă întorc să pot să schimb ceva și să pot să fac lucrurile să se miște și să se miște în direcția integrării europene?”

Dar în același timp, concomitent cu dorințe, bineînțeles că sînt și lucruri foarte concrete care se întîmplă. Am să dau un exemplu. De cîțiva ani, marea problemă a Moldovei nu este lipsa locurilor de muncă. Noi astăzi avem libere vreo 5.000 – 6.000 de locuri de muncă. Problema Moldovei de astăzi este că nu găsim personal calificat pentru a ocupa aceste locuri de muncă libere. Salariile deja se află în creștere, mai ales pentru pozițiile pentru care nu găsești specialiști, pentru că toată lumea bună și foarte bine pregătită în principiu și-ar dori să plece. Avem sute de mii de oameni care se află peste hotare, forța activă de muncă a rămas tot mai puțină. Și atunci acești tineri care vor să revină acasă cu siguranță găsesc un job și adesea chiar foarte bine plătit, pentru că lipsesc persoane bine calificate. Din generația mea și studenții ulteriori care au revenit lucrează atît în mediul privat cît și la stat, lucrează în organizații internaționale, lucrează în proiecte, lucrează în sectorul asociativ. Fiecare și-a găsit ceva să facă pentru că este loc. Chiar ai ce face, mai ales că vii cu o anumită experiență, cu anumite cunoștințe, înțelegi că lucrurile oricum se vor mișca înainte.

Noi care eram în România, eu eram exact în perioada pre-aderării, și iată lucrurile care se întîmplau atunci în România, unele abia acum se întîmplă în Moldova. În România în perioada aia se implementa programul SAPARD, în Moldova abia la anul vine programul SAPARD cu denumirea ENPARD. Deci un decalaj destul de mare de timp, dar asta înseamnă că ne mișcăm înainte.

Atunci înțelegi, sau pleci cu totul sau trebuie să stai și să lupți

Am văzut și trendul acesta, pe lîngă cei care pleacă și nu se mai întorc sînt și mulți studenți moldoveni care studiază în România sau în afară, fac facultăți precum Economie, Drept sau Istorie și apoi se întorc și ajung ori să se implice în politică ori în activism, se vede că încearcă să schimbe cumva ce se întîmplă acasă.

Pleci la studii peste hotare ca să dobîndești o meserie, dar revii acasă și înțelegi că asta nu-i suficient. Eu am făcut Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, am venit în Moldova, m-am gîndit că pot să fiu util dacă deschid o întreprindere, dacă ofer locuri de muncă, dacă-mi plătesc impozitele și dacă în acele impozite vor fi achitate salarii, pensii, burse, vor fi făcute investiții. Și s-a dovedit că nu e suficient, pentru că revenind acasă înțelegi că nimeni nu poate circula liber în țara ta, pentru că noi eram o țară izolată atunci cînd am revenit acasă, conștientizezi că mass-media este total controlată, că nimeni nu are acces în cadrul Parlamentului de exemplu, că toate ședințele sînt închise, că presa nu avea acces, cam asta am văzut cînd am revenit acasă în 2007. Și atunci am început să protestez, pe lîngă activitatea profesională. Numai că deoarece aveam un regim comunist la Chișinău imediat am început să am inspecții, verificări, sabotaje. Ori atunci înțelegi, sau pleci cu totul sau trebuie să stai și să lupți, cam asta era decizia de atunci. Și evident că datorită unui număr mare de tineri care au înțeles lucrul ăsta s-a reușit în anul 2009 venirea la putere a forțelor pro-europene și democratice și respectiv doborîrea regimului comunist.

Acum provocarea este de a avea o masă critică de oameni bine pregătiți, nu doar dorință, nu doar vise, dar a ști exact cum trebuie să schimbi lucrurile la modul cel mai concret. Pentru că trebuie să aducem fonduri europene în moldova, dar cine scrie proiectele, ce înseamnă un proiect, cine le implementează, cum se face un raport, cunosc limba engleză sau nu cunosc, au cunoștințe de management financiar sau ingineri avem sau nu avem? Iată astea sînt problemele acum. Și marea deosebire dintre campania trecută și cea de acum este că în campaniile trecute discutam despre drepturi și libertăți, astăzi discutăm despre investiții, libertatea de circulație, construcții, „de ce ați construit doar casa de cultură și ați reparat spitalul, dar n-ați finalizat și stadionul?” Cam astea sînt discuțiile din satele Moldovei în prezent. Și plus bineînțeles lumea a conștientizat că pentru a continua ceea ce s-a început trebuie să alegi o direcție. Și respectiv tema de bază este direcția în care merge țara, a doua, ce putem să mai facem să mai construim pentru fiecare localitate.

în Moldova lucrurile încep să se miște și asta datorită faptului că există o masă critică de oameni care fac ca lucrurile să meargă înainte.

Am observat o oarecare similaritate cu alegerile din România, unde avem un partid mare de stînga și mai multe mai mici de dreapta, lucru care se regăsește și în spațiul politic de aici. E un lucru care vă face să pierdeți voturi, faptul că sînt mai multe partide de dreapta care-și împart electoratul între ele?

În prima etapă, da, pentru că este această segmentare și nu este o dreaptă unită. În același timp, dacă am fi făcut un bloc comun, asta ne-ar dezavantaja la ulterioara repartizare a voturilor partidelor care nu au acces în Parlament. Mai exact, la ce mă refer: există multe partide care vor lua puncte procentuale sub pragul de trecere, sub 6%, două, trei, patru. Aceste voturi sînt redistribuite către partidele care intră în Parlament după principiul Robin Hood, ție unul, mie, lui unul, ție unul, mie unul, lui unul. Asta înseamnă că dacă intră în Parlament patru partide, trei de dreapta, pro-europene, și Partidul Comunist, la redistribuție noi vom lua de trei ori mai mult. Și atunci ne avantajează atunci cînd ajungem în Parlament, acest sistem, pentru că este conform Codului Electoral. Dar pînă la urmă și partidele democratice sau pro-europene sînt destul de diferite între ele. Mai ales că chiar unul dintre membrii Coaliției, atunci cînd se negocia în 2009 cum va arăta viitoarea coaliție, dimineața negocia cu noi o coaliție pro-europeană, seara negocia cu comuniștii o coaliție de stînga.

Domnul Lupu

Exact, la Partidul Democrat mă refer, și asta nu se uită.

Această redistribuire este și motivul pentru care a apărut recent Partidul Socialiștilor?

Exact, păi iată din motivul acesta că acum stînga este și ea segmentată. Pînă recent, dacă mă întrebați acum jumătate de an, era practic Partidul Comunist. Acum el are o cădere dramatică, dar voturile nu vin la dreapta, voturile se împart tot între partidele de stînga și acum pe stînga avem și Socialiștii și alte partide, în speranța că vor intra în Parlament. Dacă ei nu intră în Parlament, evident că asta ne avantajează și repartizarea voturilor vine pentru fiecare dintre cei care au acces.

Alegerile prezidențiale din România au cam eclipsat situația de peste Prut, multă lume a uitat sau nu și-a dat seama că și aici au loc alegeri importante. În ce măsură ar putea fi românii mai sensibili față de ce se întîmplă în Moldova?

Cetățenii României sînt membri ai Uniunii Europene și eu sînt sigur că există foarte multe relații între cetățenii din România și cei din Republica Moldova. Asta înseamnă că ne-ar ajuta dacă fiecare și-ar suna prietenii, rudele și folosind această credibilitate să-i îndemne să meargă la vot și bineînțeles să aleagă un partid pro-european. Asta ar putea să facă orice cetățean al României.

Ai spus mai devreme că ai decis să revii acasă? De ce nu ai făcut ca mulți alți tineri care pleacă și nu se mai întorc?

Cînd am plecat, am plecat cu gîndul să revin. Eu chiar cred că în Moldova lucrurile încep să se miște și asta datorită faptului că există o masă critică de oameni care fac ca lucrurile să meargă înainte. Ai teren enorm de lucru, poți implementa orice idee pe care ai văzut-o sau la care ai lucrat, inclusiv cînd erai la studii sau ai lucrat peste hotare, și mie îmi place să văd cum Moldova am preluat-o dintr-un regim comunist, ultima țară din spațiul european cu regim comunist la guvernare în 2009, și vreau să văd cum o ducem, și să particip la asta, în Uniunea Europeană. În 2020 vrem să devină membră a Uniunii Europene.