Stephen Hawking, în drum spre capătul Universului

Săptămîna trecută fizicianul Stephen Hawking, unul dintre cei mai cunoscuți oameni de știință contemporani, s-a stins din viață la vîrsta de 76 de ani. Teoriile sale despre originile universului și munca sa ca fizician, dar și lupta cu boala și infirmitatea l-au făcut celebru. Viața a fost şi subiectul unui film, The Theory of Everything, care a primit premiul Oscar pentru cel mai bun actor, trei premii BAFTA, două premii Globul de Aur, dar și mai multe nominalizări. Pe lîngă activitatea sa de cercetare și în ciuda problemelor de sănătate, Stephen Hawking a fost profesor la catedra de matematică de la Universitatea Cambridge și a avut o viață publică extrem de activă, cu numeroase apariții în diferite seriale de televiziune.

Stephen Hawking s-a născut pe 8 ianuarie 1942, chiar în ziua în care se împlineau 300 de ani de la moar­­­tea lui Galileo Galilei. În 1962, la doar 20 de ani, Hawking obține ti­tlul de Doctor în Fizică la Trinity Hall din Cambridge, unde își în­ce­pe activitatea didactică și știin­ți­­fi­că.

Primele semne ale bolii sale își fac apariția un an mai tîrziu, în 1963, cînd observă pentru prima dată o slă­biciune a mușchilor. În urma u­nui examen medical, Stephen află că suferă de scleroză laterală a­mi­o­tro­fică și i se dau maximum încă doi ani de viață. În ciuda diagnosticului, Hawking continuă să lucreze, chiar dacă boala i se agravează, iar tru­pul continuă să-i cedeze. Se că­să­to­reș­te în 1965 cu Jane Wilde, alături de ca­re trăiește pînă în 1990, divorțul fi­na­lizîndu-se în 1995.

Încă de la diagnosticarea sa cu scle­­roză laterală amiotrofică, para­li­zia progresează, iar cu timpul de­vi­ne complet imobilizat, își pierde vo­cea și este constrîns să comunice cu ajutorul unui computer sofisticat, con­ceput special pentru el de un pri­eten, dispozitiv care poate fi contro­­lat cu mișcări ale capului și globi­lor oculari. În ciuda tuturor proble­me­lor de sănătate, cosmologul își con­tinue activitatea didactică și știin­ți­fică și chiar se căsătorește din nou, în 1995, cu Elaine Mason.

Lupta cu boala devine din ce în ce mai dură, iar pe 20 aprilie 2009, Uni­versitatea Cambridge a de­cla­rat că Hawking este foarte bolnav și că a fost internat la spitalul Adden­brooke. Universitatea a revenit a do­ua zi cu noi informații, declarînd că starea sa este stabilă, însă este ți­nut pentru observații și recuperare.
La scurt timp acesta a revenit a­casă, lucrînd în particular la teorii­le sale pînă pe data de 14 martie a a­ces­tui an, cînd a decedat.

Activitatea științifică

Cercetătorul britanic este cu­nos­cut în special pentru teoriile sale cu privire la începuturile universului și pentru cercetările sale asupra re­la­ți­­ei dintre găurile negre din univers și termodinamică.
Încă din primii ani de cerce­ta­re, între 1965 și 1970, elaborează un mo­del matematic asupra originii și e­vo­luției universului în expansiune, din momentul Big Bang-ului. Prin­ci­pa­lele sale interese sînt cosmologia te­oretică, relativitatea generală și me­canica cuantică.

În urma cercetărilor sale, Haw­king ajunge la concluzia că aceste gă­uri negre au o durată de e­xis­ten­ță limitată, iar particulele și anti­par­ticulele se „evaporă” treptat și dau naș­tere unor radiații botezate Haw­king. Cercetătorul revine însă mai tîr­ziu asupra acestei teorii și ad­mi­te că radiația se produce indiferent de procesul ce are loc înăuntrul unei gă­uri negre, reprezentare ce contra­­zice regulile mecanicii cuantice, te­orie cunoscută sub numele de „pa­ra­doxul informațional al găurilor ne­­gre.” De asemenea, la Con­fe­rin­ța In­ternațională asupra Relativității Ge­nerale și Gravitației, care a avut loc în 2004, cercetătorul a afirmat că am putea afla chiar informații des­pre în­treaga materie asimilată de o ga­u­ră neagră, aceasta trans­mi­țînd într-o ma­nieră deformată toa­tă a­ceas­tă in­formație.

Munca sa de cercetare s-a con­cre­tizat într-o serie de volume foar­te populare în lumea științifică. „A Brief History of Time”, apărută în 1988, publicată în limba română sub titlul „Scurtă istorie a timpului” în 2004, Einstein’s dream, apărută în 1993, „The Universe in a Nutshell”, publicată 2001 și tradusă în limba ro­mână în 2004 sau „A briefer his­­to­­­­ry of time”, scrisă în colaborare cu Leonard Mlo­di­now și publicată în 2005 sînt cele mai cu­nos­cute cărți ale sale.

Pămîntul, o Americă pentru extratereștri

În ciuda bolii sale, Stephen Haw­king a fost mereu o per­soană optimistă și cu sim­țul umorului, omul de ști­in­ță fiind în centrul mul­­tor povești amuzante. Tată a doi bă­ieți și o fată, acesta a scris cinci cărți pentru copii împreună cu fiica sa, Lucy. De asemenea, acesta s-a de­cla­rat a fi „un șofer prost” după ce l-ar fi călcat pe degete pe prințul Charles. Chiar dacă era complet i­mo­bilizat, cunoscuții lui Hawking po­vestesc că acestuia îi plăcea să „dan­­seze” în scaunul cu rotile pe rin­gul de dans.

De asemenea, cercetătorul bri­ta­­nic este cunoscut și pentru pariu­ri­le sale cu diferiți savanți, pe multe din­­tre acestea pierzîndu-le. Se spune că în 1975 a făcut un pariu pe o sub­scrip­ţie la Penthouse cu fizicianul Kip Thorne, susținînd că obiectul Cy­g­nus X-1 nu era o gaură neagră. A pariat pe o enciclopedie că in­for­maţia se pierde în găurile negre. A mai pa­riat pe 100 de dolari că ni­meni nu va des­co­peri bosonul Higgs, iar toate aceste pariuri au fost pierdute.

O altă curiozitate cu privire la Haw­king este legată de inteligența ar­tificială. Acesta credea că pro­gre­­sul teh­no­­logic este imperativ pen­tru su­pra­vie­ţuirea u­mană, însă in­te­li­gen­ţa ar­tificială ar putea aduce şi pe­­ricole. El credea chiar că este posibil ca inteligența artificială să dezvol­te voință proprie și să intre în conflict cu oamenii.

Stephen Hawking a a­ver­tizat oamenii și cu pri­vire la viața ex­tra­te­res­tră. Acesta a afirmat că da­că vom fi vizitați de ex­tratereștri, a­ceștia s-ar putea comporta a­se­me­nea primilor europeni ca­re au colonizat America.
Teoriile sale cu privire la u­nivers l-au transformat pe cer­ce­tă­tor și în­tr-un inamic al bise­ri­cii creș­ti­ne. Astfel, a­fir­mația sa că în u­ni­vers es­te o creație spon­­tană, care nu ne­ce­si­tă invocarea lui Dum­­ne­­zeu, i-a a­tras nu­me­roa­se critici. Acesta a revenit în­să asupra a­fir­ma­ției, men­țio­nând că nu neagă e­xis­tența lui Dum­ne­zeu, însă u­ni­ver­­sul poa­te fi înțeles și fără a face apel la divinitate.

O altă curiozitate cu privire la e­voluția academică a lui Ste­phen Haw­­king este a­ce­ea că a fost pe punc­tul de a nu promova e­xa­me­­nul de la finalul studiilor sale u­ni­­ver­­si­ta­re. A fost nevoie de un e­xa­men oral su­plimentar pen­tru ca pro­fesorii să în­țeleagă geniul său, a­fir­mînd că sînt de­pă­șiți în multe pri­vin­țe de că­tre Hawking. De a­se­me­nea, la vîr­­sta de 17 ani cercetătorul a con­stru­­­it un computer de unul singur, de­­și în perioada studenției nu a­lo­ca niciodată mai mult de o oră stu­dii­lor sale.

Doar călătoriile în viitor sînt posibile

Pe lîngă pasiunea sa pentru cos­mologie, Stephen Hawking era ex­trem de interesat și de posibilita­tea de a călători în timp. Hawking a a­fir­mat că oamenii pot călătorii mili­oa­­ne de ani în viitor şi pot chiar să re­populeze planeta devastată de po­lu­are. Acest lucru va putea fi însă po­sibil abia după ce vom construi na­vete spațiale capabile să de­pă­şeas­că viteza luminii.

Conform cer­ce­tă­to­ru­lui, o zi la bordul acestor navete ar fi echivalentul unui an pe Pămînt. Te­oria lui Hawking este bazată pe cea a lui Einstein conform căreia pe mă­sură ce obiectele accelerează în spa­ţiu, timpul din jurul lor în­ce­ti­neş­te. Cu toate acestea cercetătorul credea că doar călătoriile în viitor sînt po­si­bile, nu și cele în trecut.
Toate aceste teorii ale lui Haw­king și-au găsit chiar utilitatea în ex­perimentele efectuate în cadrul ac­ce­leratorului de particule Large Ha­dron Collider din Geneva, lu­cru con­firmat de Brian Cox, profesor la U­niversitatea Manchester. Astfel, con­form teoriilor lui Hawking, ar fi necesari șase ani pentru ca o na­ve­tă, cu tehnologia actuală, să atingă vi­te­za luminii. De asemenea, în doar 80 de ani o astfel de navetă ar ajunge la marginea universului.

În ciuda contribuțiilor sale în lu­mea științifică, cercetătorul s-a de­cla­rat însă mai fericit pentru a­pa­ri­ții­le sale în serialul Familia Simpson, des­pre care spunea glumind că l-au fă­cut mai cunoscut, și pentru a­pa­ri­ția în serialul său preferat, Star Trek.