Farul din Alexandria, minunea de 800 de talanți

Lumea pe jar 29 octombrie 2018 , de Lorel Atomei Niciun comentariu 827

Chiar dacă timp de cîteva secole de la construire Farul din Alexandria n-a fost inclus în lista celor șapte minuni ale lumii, acesta a luat locul zidurilor Babilonului pînă la urmă, ziduri care, conform scrierilor, mozaicurilor și gravurilor găsite, erau suficient de groase încît soldații se puteau deplasau pe deasupra lor în care trase de patru cai, fără să atingă marginea. Ca și celelalte minuni construite de mîna omului, cu excepția Marii Piramide din Giza, a fost distrus de fenomene naturale, fiind năruit de cutremure, însă a rămas un model de referință pentru toate farurile maritime ce i-au succedat și care au împînzit lumea.

Farul din Alexandria a fost numit de istorici drept „cea mai utilă minune a lumii antice”, iar povestea sa începe în 332 î. Hr., cînd Alexandru cel Mare a fondat orașul Alexandria. Pînă atunci, așezarea era doar un port de pescari în care nu se aventurau multe corăbii din cauza numeroaselor pericole ascunse sub apă. Încă de la fondare, Alexandru a sugerat nou-instalatului satrap, denumire dată guvernatorilor regionali, construirea unui turn care să ghideze corăbiile în port cu ajutorul unui foc mereu aprins în vîrf. După moartea lui Alexandru și împărțirea imperiului, Ptolemeu, generalul care a pus stăpînire pe Egipt, a început construirea turnului pe mica insulă Pharos. Ptolemeu I Soter, fondatorul dinastiei Ptolemeilor, n-a apucat să vadă farul terminat, fiul său, Ptolemeu al II-lea Philadelphus, fiind cel care a încheiat lucrările. Durata construirii este aproximată a fi între 12 și 20 de ani, părerile istoricilor fiind împărțite pînă în ziua de astăzi. Nici dimensiunile clădirii nu sînt cunoscute exact, înfățișarea fiind reconstituită din însemnările mai multor călători care au vizitat farul de-a lungul vremii.

Singurul lucru sigur, care s-a și păstrat pînă în zilele noastre, este prețul total de 800 de talanți. Un talant de aur grecesc sau aheic, cum mai este numit, cîntărea aproximativ 26 de kilograme, ceea ce ar însemna că, dacă ar fi făcută o paralelă, prețul total al Farului din Alexandria ar fi de maximum 825.000 de dolari la valoarea curentă a aurului. Dacă ar fi fost vorba de talantul de argint, costurile de astăzi se ridică undeva la 380.000 de dolari, iar în talanți de bronz, doar la 5.120 de dolari.

Farul din Alexandria a fost distrus de trei mari cutremure care au lovit orașul, primul în anul 956 d. Hr., urmat de cel din 1303 și, ultimul, care a și năruit complet clădirea, în 1323. Ultimele ruine au dispărut în 1480, atunci cînd Qaitbay, sultanul Egiptului, a hotărît să construiască un fort chiar pe locul unde fusese farul. Iar pentru că platforma nu era suficient de întinsă, sultanul a ordonat lărgirea ei folosind blocurile de piatră masive din baza primului nivel al farului, care încă mai rămăseseră în picioare.

Farul construit de greci și descris de arabi

Cu o înălțime de aproximativ 110 metri, Farul era a doua cea mai înaltă clădire construită de om, fiind depășit doar de Marea Piramidă din Giza. Deoarece n-au rămas planurile de construcție, toate dimensiunile au fost aproximate din documente scrise atît de istorici, cît și de călători. Astfel, s-a obținut o imagine pe care au înfățișat-o mai mulți artiști de-a lungul anilor, printre care și gravorul Martin Heemskerck.

Nici numele arhitectului nu este cunoscut deoarece Ptolemeu I Soter n-a îngăduit gravarea altui nume în afară de al său. Totuși, construcția a fost atribuită de către Plinius cel Bătrîn lui Sostratus din Cnidus, un arhitect și inginer grec, dar acest lucru a fost contestat atît în epoca istoricului, cît și mai tîrziu. Lucian din Samosata, un mare scriitor de satiră, a scris că Sostratus a sculptat numele lui Ptolemeu în ghips, iar în spatele ghipsului și-a gravat numele său, pentru ca atunci cînd ghipsul avea să cadă, lumea să vadă cine a construit cu adevărat clădirea.

Conform descrierii făcute de călătorul arab Abou Haggag Youssef Ibn Mohammed el-Balawi el-Andaloussi, care a vizitat Alexandria în anul 1166, farul era construit din blocuri masive de piatră, deschise la culoare și era compus din trei module de forme diferite. De la bază, farul începea ca un pătrat cu laturile de 30 de metri, care se înălța aproape 60 de metri și continua într-un modul octogonal, mai îngust, de 30 de metri înălțime. Deasupra acestui nivel se găsea un turn rotund, gol pe dinăuntru, în vîrful căruia se presupune că ar fi existat și o statuie fie a unui zeu, cel mai probabil Zeus sau Poseidon, zeul mării, fie o întruchipare a lui Ptolemeu I Sator. Sub statuie era poziționată o oglindă de bronz, care direcționa lumina soarelui spre mare, pentru ca sclipirea să fie vizibilă de la aproape 30 de mile marine, adică undeva la 47 de kilometri. Noaptea se aprindea un foc ce era întreținut de lemne urcate pe scripeți prin locul gol din interiorul structurii. De asemenea, pe cîteva monede din perioada Imperiului Roman, în cele patru colțuri ale Farului sînt înfățișate statui ale lui Triton, mesagerul mării, fiul lui Poseidon. Cu privire la posibila inscripție a numelui arhitectului de pe partea estică, Al-Mas’udi, un istoric arab numit și „Herodot al arabilor”, scrie că pe acel zid se afla doar o inscripție dedicată lui Zeus. Ceea ce nici nu infirmă teoria care spune că Sostratus ar fi arhitectul, pentru că inscripția lăsată de acesta ar fi „Eu Sostratus, fiul lui Dexiphanes din Chinidai, ofer această operă Zeilor Navigatori și oamenilor care călătoresc pe mări”, unii istorici argumentînd interpretarea greșită a lui Al-Mas’udi a cuvîntului „zei” din greaca veche, cu „Zeus”.

La aproape 50 de kilometri de Alexandria, în micul orășel Abusir, se găsește un mormînt care se crede a fi o copie la o scală mai mică a Farului. Așa-numitul „Far din Abusir” are aproximativ 20 de metri înălțime și urmează întocmai structura pe trei module descrisă de călătorii și istoricii arabi. Ba mai mult, se pare că monumentul datează de pe vremea domniei lui Ptolemeu al II-lea, ceea ce înseamnă că ar fi putut fi construit în același timp cu Farul din Alexandria.

Arhitectura clădirii a constituit modelul pentru farurile din toată lumea de-a lungul secolelor, pînă în zilele noastre, cînd o putem găsi și construcții care nu au rol de far. Una dintre acestea este „George Washington Masonic National Memorial”, din orașul numit „întîmplător” Alexandria, din statul Virginia. Se pare că, la fel ca și în cazul Casei Templului, care se inspiră din schițele de mult pierdute ale Mausoleului din Halicarnas, Memorialul Masonic al lui George Washington, construit, la fel ca și Casa Templului, de arhitecți masoni, are la bază o componentă pe care alți arhitecți care au reprodus Farul n-au avut-o.

Ruinele de sub apă

Legendele speculează că distrugerea Farului n-ar fi fost cauzată de cutremure, ci de un vînător de comori bizantin din secolul al X-lea, care a primit permisiunea de a căuta lucruri de preț în temelia clădirii. În urma acestor căutări, temelia ar fi fost slăbită, Farul prăbușindu-se peste căutători, doar liderul lor, care era un spion bizantin, scăpînd într-o corabie ce îl aștepta în port. Dar aceste povești n-au fost confirmate de arheologii care, într-o expediție finanțată de UNESCO, au găsit, în 1968, ruinele Farului din Alexandria pe fundul apei, în port. Însă n-au putut fi excavate atunci, Alexandria devenind teatru de război și forțînd expediția să se mulțumească doar cu confirmarea existenței sitului arheologic. La mai bine de două decenii, în 1994, o echipă de arheologi greci au reușit să scoată la iveală o parte dintre ruine, pe care le-au expus publicului abia la sfîrșitul anului 1995. Astăzi, ruinele pot fi vizitate de turiști în „parcul subacvatic” din port, scufundîndu-se pînă pe fundul apei într-o experiență de tip scuba diving.