Ebola, ciuma zilelor noastre, a ajuns în Europa

Nu este un film horror, ci realitatea zilelor noastre. Virusul Ebola s-a răspîndit în jumătate de an din estul în vestul Africii și în ultimele zile și-a aruncat tentaculele pînă în Europa și în America. În Spania a prins în gheară o asistentă medicală care-și dădea jos costumul sterilizat cu care se echipase pentru a trata un preot misionar infectat, iar peste ocean a pescuit un om al străzii care a mers la spital de la primele semne de febră, dar care a fost trimis acasă. Deocamdată, mai multe state încearcă să reprime epidemia cu un medicament experimental, care ar fi vindecat de altfel doi americani, însă rezultatele acestuia încă sînt sub monitorizare. Febra hemoragică Ebola a omorît, în aproape șase luni, de trei ori mai mult decît a făcut-o în 38 de ani, de cînd a fost diagnosticată. Poate de aceea unii lideri o consideră – fără să aibă dreptate, spun alții – o armă biologică, folosită în scop suicidar.

„Am văzut un vierme gigantic drept structura-gigantic raportat la standarde­le privind virusurile”, a povestit pentru BBC cercetătorul Peter Piot, acum directorul Școlii de Igienă și Medicină Tro­pi­ca­lă din Londra, cel care a văzut în laborator pentru prima dată o mostră de sîn­ge infectată cu virusul Ebola. Era sîngele unei călugărițe catolice ce a murit în timp ce se afla în misiune în satul Yambuku, în nordul Republicii Democratice Con­go. Odată cu ea, directorul școlii din localitate se pierde în urma acelorași simpto­me. Febră puternică, dureri musculare, fistule cu sînge și hemoragii puternice.
În septembrie 1976, virusul este identifi­cat în cadrul Ins­ti­­tutului de Medicină Tropicală din An­vers, Belgia, și denumit după rîul care curgea în apropierea localității în care a fost identificat, Ebola. Datele din acea perioadă arată că prima „epidemie” a provocat moartea a 280 de persoane din 318 infectate, adică a 88% dintre bolnavi. În primii ani, virusul a făcut victime nu­mai în Congo și Sudan, însă din 1994 fe­bra hemoragică Ebola se extinde pe continentul african și cuprinde Gabonul, Coas­ta de Fildeș, Africa de Sud și Ugan­da. Epidemia din 1995 a provocat moartea a 256 de persoane din 315 infectate, iar în anii următori – pînă în 2000 – virusul intră într-un con de umbră.

În cei 38 de ani de la identificarea Ebo­lavirusului, au fost descoperite cinci spe­cii ale acestuia: specia Sudan, Zair, Bun­di­bugyo, pădurii Taï și Reston, dintre ca­re numai primele trei provoacă victime omenești, celelalte două fiind depistate de către cercetători doar la animalele săl­ba­tice.

Inamicul, un liliac de fructe

La începutul mileniului al III-lea, Ebola revine în forță însă face în continuare victime doar pe continentul african. De la identificarea virusului și pînă în 2013, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) susține că au murit 1.548 de persoane din 2.361 infectate. Rata de su­pra­vie­țuire în cazul febrei hemoragice Ebo­la variază între 10 și 25%, în funcție de pe­rioadele în care a fost identificată. Cer­cetătorii spun că principalul purtător al virusului este liliacul de fructe care tră­ieș­te în pădurile din Africa, Europa, Au­s­tralia și Asia. Printre animalele care trans­mit virusul au mai fost identificate anti­lo­pe­le de pădure, antilopele pi­ti­ce, aricii și mai­muțele.

În cei 38 de ani de la identificarea Ebo­lavirusului, au fost descoperite cinci spe­cii ale acestuia: specia Sudan, Zair, Bun­di­bugyo, pădurii Taï și Reston, dintre ca­re numai primele trei provoacă victime omenești, celelalte două fiind depistate de către cercetători doar la animalele săl­ba­tice. Febra hemoragică Ebola apare du­pă ce oamenii intră în contact cu mamiferul purtător al virusului și se transmite mai departe prin contact direct cu orice lichid corporal emanat de persoa­na infectată.

Spitalul Carlos al III-lea luptă cu virusul

Din martie 2014 pînă în prezent, epidemia de Ebola izbucnită în vestul Afri­cii, dar răspîndită încet și pe continentul american și cel european, a provocat moar­tea a 4.033 de persoane din totalul de 8.399 infectate, potrivit ultimelor date anunțate de OMS. Ciuma zilelor noastre a izbucnit pe 14 martie în vestul Africii, în Guinea și în nordul Liberiei, iar apoi s-a extins către estul continentului, în Sierra Leo­ne, Nigeria și Senegal. Apro­xi­mativ zece cazuri izolate au fost depistate în Mali și în Ghana, fără însă ca în zonele respective să se înregistreze și decese.

Pînă în luna august nu­mă­rul cazurilor și al deceselor înregistrate crește alarmant, printre vic­time înce­pînd să apară și voluntari străini veniți să lupte îm­po­triva epidemiei. Pe 2 au­gust, Statele Unite ale Americii decid să repatrieze un medic, Kent Bran­t­ly, și o voluntară, Nancy Writebol, care au contactat virusul mortal și-i in­te­r­nea­ză în condiții de maximă securitate într-un spital din Atlanta. În pa­ralel și Spania decide să-l adu­că în țară și să se îngrijească de preotul misionar Miguel Pajares, infectat în Liberia, însă cu toate că cei trei pri­mesc același medicament experimental, doar cei doi americani reușesc să su­pra­viețuiască febrei hemoragice Ebola, iar preotul spaniol pierde lupta și moare pe 12 august în Spitalul Carlos III din Ma­drid.

Pe 3 octombrie, în SUA, a fost diagnosticat primul pacient care nu a contactat virusul intrînd în contact cu cineva de pe continentul african. Peste patru zile, Thomas Eric Duncan moare, iar Ebola începe astfel să-și depășească limitele în interiorul cărora a decimat vieți ome­nești timp de jumătate de an. În același timp, pe 6 octombrie, în Spania, este diagnosticat și primul pacient infectat cu Ebola de pe continentul european. Teresa Romero este una dintre asistentele care l-a îngrijit pe cel de-al doilea preot misionar repatriat în Spa­nia după ce a contactat virusul Ebola, iar în prezent, potrivit Mi­nisterului Să­nătății din Spania, starea sa de sănătate se afla sub control. Mo­mentan, 56 de persoane care au intrat în contact cu asistenta in­fectată se află sub monitoriza­re, multe dintre acestea fă­cînd parte din personalul me­dical al Spita­lu­lui Carlos al III-lea.

Măsuri prea tîrzii?

Experții care au cercetat harta răspîndirii virusului și datele companiilor aerie­ne pri­vind zborurile efectuate anunțau la începutul săptămînii trecute că Ebola va sosi în Europa pînă pe 24 oc­tombrie.

Din nefericire, au avut dreptate și odată cu apariția febrei hemoragice pe alte două continente în afara celui de „baștină”, OMS și UE au adus în dis­cu­ție controale intensificate în marile ae­ro­porturi și în gări, prin care vor verifica temperatura cor­po­rală a pasagerilor ve­niți din zonele infectate.

Epidemia însă pare a fi departe de a fi înăbușită. „Răs­pun­sul internațional este momentan mult mai încet decît ritmul de transmi­te­re al maladiei”, aprecia vi­neri președintele din Sierra Leone, Ernest Bai Koroma, în timp ce Canada își sfătuia cetățenii să părăsească țările atinse de virus.

În aceeași zi, Ministerul Afacerilor Externe din România anunța că șase concetățeni de-ai noștri se află în Sierra Leone – stat în care au fost diagnosticate cu Ebola 2.950 de persoane – și nu intenționează să revină în țară din cauza epidemiei.