Ciocolata – desertul, medicamentul sau băutura nobililor

Extrasă de peste cinci secole din boabele amărui ale arborelui de cacao din America Centrală, America de Sud, dar și de pe continentul african și băută inițial de burghezie, pudra de cacao s-a transformat în licoarea care, de la Ludovic al XIV-lea încoace, a devenit un răsfăț al papilelor gustative ale oamenilor. Pînă să ajungă să fie integrate într-o rețetă și așezate pe rafturile oricărui magazin, boabele de cacao au fost folosite fie ca băuturi luxuriante pentru nobili, fie ca tratament medicinal pentru problemele de stomac.

Nu se știe cu precizie cînd și unde a fost exploatat pentru prima oară arborele de cacao, însă numeroși cercetători au constatat că ciocolata a început să fie consumată de prin anii 1900. Cînd populațiile mezoamericane au descoperit că pot să cultive arborele de cacao, au înțeles că din el își pot crea hrană, fie ea dulce sau amăruie, astfel încît, la recolta acestuia, boabele sale treceau printr-un lung proces de preparare, fiind culese, lăsate să fermenteze, prăjite și apoi măcinate. De-a lungul istoriei,oamenii au experimentat cu diverse rețete pe bază de cacauă măcinată. Popoarele vremii au amestecat pudra de cacao mai întîi cu apa, apoi cu alte soiuri de ingrediente. Vanilia, extrasă din păstaia de vanilie, ardeiul iute sau mierea de albine au fost primele condimente care, în amestec cu pudra de cacao, au dat și primele tipuri de ciocolată, sigur, într-o etapă incipientă pentru că astăzi ciocolata presupune mai multe ingrediente. Pe continentul european ciocolata a fost adusă în jurul anului 1502 de către Cristofor Columb din America Centrală. La vederea boabelor de cacao, cu formă alungită, oamenii nu știau ce sînt și la ce folosesc acestea. Progresul a venit din partea poporului spaniol,care, în căutareaunei arome mai dulci, a adăugat zahăr și a creat un soi de ciocolată dulce sau măcar mai puțin amăruie.

În cursul secolului al XVII-lea, în Europa, ciocolata a devenit o băutură populară în rîndul nobilimii vremii. Acest lucru s-a datorat, în esență, schimbării modului de pregătire, astfel încît, prin adăugarea de zahăr, băutura, inițial fiartă, a fost adaptată gusturilor pe care le aveau europenii. În casele reprezentanților clerului de rang înalt, ei înșiși apartenenți ai clasei nobilimii, ciocolata era foarte apreciată, mai cu seamă în timpul Postului Mare, pentru valoarea sa nutritivă ridicată. Fiind băutură, ciocolata putea fi consumată și a ajutat clericii să treacă mai ușor prin deprivările la care îi supunea Postul.

În trecut, însă și astăzi ciocolata este recunoscută nu doar pentru gust, dar și pentru beneficiile medicale pe care consumul ei le aduce. Boabele arborelui de cacao conțin o bună parte din vitaminele A, B1, B2, B3, vitaminele C și E, precum și minerale precum magneziul, calciul sau potasiul. În același timp, ciocolata neagră, cu un conținut ridicat de cacao, este cunoscută pentru creșterea fluxului de sînge și pentru îmbunătățirea activității cognitive. Antioxidanții din ciocolată combat dezvoltarea agenților cancerigeni din corp, iar  gustul acesteia  duce la creșterea producției de endorfine, fapt care conferă organismului o stare pozitivă.

Muncitorii de pe plantații, printre cei mai săraci oameni ai lumii

În Africa, plantațiile de arbori de cacao se găsesc în proporții foarte ridicate, înregistrîndu-se în anii 2016-2017 două milioane de tone pe teritoriul Coastei de Fildeș, aceasta fiind de altfel prima țară din Africa la producția de boabe de cacao. Este urmată de Ghana, Kamerun și Nigeria.

În Asia, cei mai mulți arbori de cacao cresc în Indonezia, aceasta fiind urmată la est de Papa Noua Guinee și de India. Pe aceste teritorii slab dezvoltate muncesc familiile de fermieri. Numărul lucrătorilor de pe plantații din înteaga lume este estimat la aproape șase milioane. Condițiile de muncă și de viață ale muncitorilor diferă însă de la o regiune la alta, precum și de la o țară la alta. Pe plantațiile mari, oamenii au salarii ale căror valori sînt infime, ceea ce îi determină să lucreze de la tată, soție și pînă la copii în acest domeniu, pentru a putea duce un trai decent. Familiile de acest tip se numără printre cele mai sărace grupuri sociale din țările lor. Ei trăiesc în locuințe în care apa curentă și electricitatea nu există, spitalele și școlile sînt departe de casă, iar condițiile de igienă sînt precare.

Plantațiile industriale se găsesc, în genere, în America Centrală și de Sud. Aici crește an de an 16% din toată cantitatea din lume de cacao, iar un teren pe care se dezvoltă acești arbori măsoară de la 10 pînă la 500 de hectare, cu o producție de aroximativ de 2.500 de kilograme pe hectar. În zona Americii de Sud se găsește cel mai mare producător de cacao mondial, Ecuador. Cu excepția zonelor montane, arborele de cacao crește în toate părțile țării, în special în regiunea fertilă de coastă. Aproximativ 90% din fermele producătorilor sînt dintre cele mai mici, iar acești producători vînd cacaua în orașele din vecinătate. Peste 20% din producția de cacao este organizată în cooperative, putînd fi vîndută și exportată. În genere, aceste operațiuni conduc spre creșterea semnificativă a prețului boabelor de cacao.

Sortimente pentru toate papilele gustative

În ultimii 100 de ani, oamenii s-au gîndit să înmulțească sortimentele de ciocolată, cu atît mai mult cu cît degustătorii au simțit să lărgească paleta de arome și de combinații în materie de dulciuri cu cacao. Dincolo de clasicele batoane cu ciocolată, croissantele umplute cu aceeași aromă, biscuiții cu cremă de cacao și alte dulciuri de care nu ne puteam lipsi în anii din copilărie, muzeele de ciocolată din lume sau magazinele de brand țin, ca pe niște păpuși de colecție, cele mai abstracte combinații de ingredinte cu cacao. Au luat naștere, așadar, ciocolata cu ghimbir, cea cu sirop de mentă, ciocolata cu ardei iute, cu scorțișoară și au apărut ciocolatele turnate în diverse forme, de pildă figurine de sărbători, animale, ba chiar și ciocolată în forme dedicate femeilor: pantoful din ciocolată, rujul și bărbaților, precum sticlele de bere din ciocolată.

Astăzi, ciocolata se găsește în toate magazinele alimentare, sub diferite forme. Ciocolata belgiană, de pildă, considerată una dintre cele mai fine și rafinate sortimenterămîne un soi preferat de ciocoholici, mai cu seamă atunci cînd ea vine sub formă de fondant, netedă ca o curea de catifea și extrem de gustoasă. Sigur, fabricanții au grijă ca dulcele să vină pe raft într-un ambalaj pe cît se poate de pretențios ori personalizat, dacă vorbim despre un magazin de suveniruri. Ciocolata neagră, cea cu alune sau stafide ori cea ascunsă în gogoșile de la patiserie sînt fiecare fragmente din arta desertului mondial și, pînă azi. Cert este că iubitorii de cacao și de zahărvor continua să savureze o tabletă de licoare magică, în ciuda caloriilor.

de Claudia COCIUG