Transformarea în dr. Dolittle durează șase ani

Honoris fără Causa, Subiectele săptămînii Niciun comentariu despre Transformarea în dr. Dolittle durează șase ani 17
Transformarea în dr. Dolittle durează șase ani

Facultatea de Medicină Veterinară a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași ascunde, în spatele statuilor și tablourilor aranjate frumos în clădirea principală, holuri labirintice în care oamenii, cu lacrimi în ochi și batistele în mîini, stau la cozile clinicilor pentru ca pisica, hamsterul sau chiar broasca țestoasă să ajungă să le fie tratată. Cele cinci clinici în care medicii cu experiență învață studenții să vindece necuvîntătoarele nu formează, contrar aparențelor, un spital veterinar propriu-zis, ci un spațiu în care cîștigul se împarte pe din două – în experiență cîștigată și în zile sau, în cazul pisicilor, vieți de trăit.

La intrarea pe hol, în fața Cli­ni­cii Medicale, nu mai este loc să te a­șezi. Un bărbat cu o pisică, o fe­me­ie cu un cățeluș înfofolit într-o pă­tu­ră mare, căruia i se vede doar capul cu urechile ciulite și un băiat cu o cuș­că așezată jos așteaptă vorbind – nu între ei, ci fiecare cu animalul pe ca­­re l-a adus. Ușile se închid și des­chid într-un joc continuu și, dacă nu ești de-al „casei”, n-ai de unde să știi ci­ne-i doctor, doctorand, asistent sau student aflat în practică.

Facultatea de Medicină Ve­te­ri­na­ră a Universității de Științe A­gri­cole și Medicină Veterinară „Ion Io­nescu de la Brad” din Iași (USAMV) a fost înființată în 1961, dar în ac­tu­ala structură, cu cele cinci clinici fun­c­ționale pe care le pun la dis­po­zi­­ție, funcționează din anul 1967. A­ces­­tea din urmă sînt organizate pe spe­cialități, clinica cu cel mai ma­re flux de pacienți fiind chiar Cli­nica Me­dicală. Pe lîngă aceasta, faculta­tea mai dispune și de o Clinică de Chi­rurgie, una de Obstetrică, una de Parazitologie, o Clinică de Boli in­fec­țioase și de două servicii separate ca­re deservesc clinicile – Serviciul Cli­nic și Serviciul de Radiologie.

Practică în trei trepte

De pacienții celor cinci clinici se ocupă atît cadrele didactice – a­sis­ten­ții și șefii de lucrări, cît și docto­ra­nzii și studenții din anii IV, V și VI de studiu. „Procesul de în­vă­ță­mînt în facultate este separat și putem spu­­­ne că este împărțit aproximativ 50% în activități de curs și 50% în ac­tivități practice. Aceste activități prac­tice se desfășoară, în anii de stu­diu I, II și III, în laboratoare de spe­cialitate, conform disciplinelor – La­boratorul de Biochimie, Biofizică, A­natomie sau Fiziologie, iar din a­nul IV se desfășoară în toate cele cinci cli­nici”, a menționat prof. univ. dr. Gheor­ghe Solcan, prodecan al Fa­cul­tății de Medicină Veterinară și ti­tular al disciplinelor Patologie și Cli­nică Medicală. Conform acestuia, prac­ticii din laboratore și clinici i se mai adaugă și stagii practice de pa­tru săptămîni pe an, pe care stu­den­ții trebuie să le urmeze în ferme sau cabinete veterinare. Aceste patru săp­tămîni de practică se des­fă­șoa­ră în deplasare, în afara facultății, con­form unui program strategic im­pus de Autoritatea Națională Sanitar Ve­terinară. „Studenții sînt trimiși or­ga­nizat, în subgrupe de cîte 12. A­vem un centru de practică la Vatra Dor­nei, unde li se asigură cazarea și un­de medicii veterinari din zonă lu­crea­ză cu ei, în general demarînd ac­țiuni sanitar veterinare specifice pre­cum cele de prevenire a bolilor ma­jore la animale – recoltări de sînge pen­tru depistarea de noi boli și vac­cinări împotriva bolilor majore.” Deși studenții vin, în urma săp­tă­mî­nilor de practică, cu caracterizări de la medicii veterinari cu care au lu­crat și cu anumite calificative, pe ca­re le primesc în urma raportării ac­tivităților lor la un barem, realizat an­terior, notele finale sînt decise de către profesorii din facultate. A­vînd un număr de șase credite pe an, ce­le patru săptămîni de practică sînt o­bligatorii, precum și practica din cl­i­nici. „Dacă un student lipsește de la trei ședințe de lucru din clinici, nu es­te primit în examen. Are posibili­­tatea să refacă însă – în Serviciul de Ur­gențe”, a adăugat prof. univ. dr. Gheor­ghe Solcan.

În prezent, Facultatea de Me­di­cină Veterinară dispune de un Ser­vi­ciu de Urgențe, al cărui program es­te 24/24. Pentru că serviciul de noap­te se face însă pe bază de volunta­ri­at prin rotație, în rîndul stu­den­ți­lor și doctoranzilor, „iar, în urma unei a­nalize realizate de către noi, nu­mă­rul cazurilor s-a dovedit a fi din ce în ce mai scăzut, voiam să punem pro­blema ca acest serviciu să fie lichidat”. În timpul zilei, de serviciu în cli­nici sînt cadrele didactice care au ore, la momentele respective, cu stu­denții, toate consultațiile petrecîndu-se în timpul practicii stu­den­ți­lor din anii IV, V și VI. „Dacă este de ser­viciu un cadru didactic mai tî­năr și apare un caz mai complicat, mă a­pelează pe mine și îi transmit ce a­na­lize suplimentare sînt necesare. As­ta fac și medicii din teritoriu – cînd în­tîlnesc cazuri pe care ei nu le pot re­zolva, ajung la noi; de aceea aici a­jung, din păcate, mai mult cazurile ur­gente. În astfel de situații, și in­ves­tigațiile pe care le facem noi sînt mai scumpe”, a menționat prof. univ. dr. Gheorghe Solcan.

Tarife reduse pentru creșterea numărului de cazuri

În ceea ce privește tarifele, pre­țu­rile percepute de clinici pentru con­sultații nu sînt foarte ridicate, unul dintre motive fiind faptul că nicio cli­nică nu asigură medicația, taxe­le fiind percepute numai pe ma­no­pe­ră. „Proprietarii achită manopera în clinică, iar medicamentele le cum­pă­ră ei singuri de la farmacie, conform rețetei.” Dacă taxa de înregistrare pen­tru Serviciul de Triaj este de 5 lei, tarifele generale de consultații di­fe­ră – pentru mamifere prețul este de 15 lei, pentru păsări 5, pentru reptile 4, iar pentru pești 3 lei, prețul fie­că­rei intervenții fiind și el diferit, de la caz la caz, în funcție de nevoi. „În­cer­căm să păstrăm niște tarife cît mai reduse, pentru a atrage cît mai mul­te cazuri.” Facultatea de Me­di­ci­nă Veterinară este membră a A­so­ci­ației Europene a Facultăților de Me­dicină Veterinară, asociație care im­pune membrilor să respecte anumi­t­­e standarde pentru asigurarea ca­li­tății învățămîntului superior. „U­nul dintre indicatorii calității este nu­mă­rul cazurilor clinice care ne trec prin facultate anual, raportat la nu­mărul studenților din ultimul an.”

Tot studenții din ultimii ani sînt și cei vizați de companiile an­ga­ja­toa­­re din străinătate, care îi re­cru­tea­­ză pe aceștia încă din timpul facul­tă­ții, pentru a munci în afara țării după ab­solvire. „În momentul angajării, ei semnează un contract care îi obli­gă să lucreze pentru compania res­pec­tivă o perioadă de doi ani. Am con­statat că există și ne­mul­țumiri – com­paniile îi re­cru­tea­ză și, odată a­junși acolo, le oferă a­nu­mite con­di­ții – însă atunci cînd le sînt retrase cos­turile care acoperă tran­sportul și cazarea, sumele cu care medicii ră­mîn sînt modice”, a men­ționat prof. univ. dr. Gheorghe Sol­can. Acesta a mai adăugat și faptul că, în ciuda a­cestui lucru, stu­den­ții preferă să se an­gajeze și, ma­jo­ritatea, după termi­narea serviciului la companie, merg și fac voluntariat în alte cabinete ve­terinare, pen­tru a avea la perioada ter­mi­nă­rii contractului re­co­man­dă­rile me­di­cilor străini, care să-i a­ju­te să se an­gajeze din nou.

Cu maimuța și tigrul, de la circ, la facultate

În prezent, cei mai mulți pa­ci­en­ți ai clinicilor sînt animale mici, a­ni­malele mari împuținîndu-se, de la an la an, în condițiile în care, conform spuselor reprezentanților fa­cul­tății, transportul este costisitor, iar străbaterea orașului este di­fi­ci­lă, existînd numeroase restricții pentru mașinile mari, în care animalele ar pu­tea fi transportate. „Uneori vin pro­prietarii cu ele, însă doar cei ca­re ne cunosc sau care știu de servi­ci­ile noastre; înainte de deplasare ne su­nă și încercăm să-i ajutăm cu re­co­mandări.” În rîndul animalelor mi­ci, cei mai întîlniți pacienți sînt cîi­nii și pisicile, deși au existat cazuri cînd proprietarii au venit la facultate cu ham­sterii, sau cu broaștele țes­toa­se, clinicile dispunînd chiar de un spe­cialist care se ocupă de patologia e­xo­tică. „Am avut, la un moment dat, o maimuțică de la circul de la Bîr­lad și un tigru, în stare foarte gravă, ca­re din păcate a murit. Anul trecut am avut un cal de la un circ care e­ra în vizită prin Iași; l-am spitalizat cî­teva zile, l-am tratat și a plecat să­nă­tos să-și continue activitatea în alt o­raș”, a menționat prof. univ. dr. Gheor­ghe Solcan.

Problema cea mai delicată cu ca­re clinicile Facultății de Medicină Ve­terinară ieșene se confruntă este a­bandonul animalelor – fie găsite ac­cidentate și aduse pentru spita­li­za­re, fie abandonate în urma in­ter­nă­rii lor. Conform profesorului, „u­ne­ori oamenii vin cu animale acciden­­tate chiar de ei, personal, și nu re­cu­nosc. Unii sînt de bună credință și par­ticipă la achitarea tarifelor, dar u­nii le lasă aici și pleacă.” Deși so­lu­ția, în astfel de situații, este eutanasia, re­prezentanții spun că niciodată nu au recurs la ea, pentru că „lucrăm cu sute de studenți și, după ce un astfel de animăluț trece prin mîinile tu­tu­ror, de fiecare dată se găsește unul să-l adopte”.

Articole similare:

Autor:

Aryna Creangă

Redactor-șef la „Opinia studențească”, studentă în anul al III-lea la Catedra de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top