Rectorii cer baronilor să-ți desprindă colții din educație

Rectorii de la cinci dintre cele mai importante universități din țară, membre ale Consorțiului Universitaria, au semnat un document prin care comunitatea academică cere un nou Pact pentru Educație. În acest document se cere revenirea la finanțarea învățămîntului superior în funcție de performanță și evaluarea universităților de către un organism internațional, iar pe baza acestei evaluări să se realizeze o nouă clasificare. Rectorii Universității de Vest din Timișoara, al celei din București, „Alexandru Ioan Cuza”, „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și al Academiei de Studii Economice spun că învățămîntul superior trebuie să devină o prioritate a pentru conducerea țării. O prioritate financiară – în document explicîndu-se nevoia acordării a 6% din PIB pentru învățămînt și 1% pentru cercetare – cît și una morală, aceștia susținînd că multiplele cazuri de plagiat, corupție academică și incompatibilități duc la scăderea credibilității instituțiilor de învățămînt superior.

„Propunerile incluse în re­zo­lu­ția de față ar trebui acceptate de către orice Guvern pentru a asigura continuitate, stabilitate și predictabilitate în dezvoltarea învățămîntului superior din România”, se preci­zea­ză în do­cumentul semnat de către cei cinci rectori. Membrii Consorțiu­lui Universtaria au explicat că pro­punerile lor sînt valide și demne de a fi luate în considerare fiindcă, în argumentația lor, comunitățile academice de la cele cinci uni­ver­si­tăți membre sînt autoarele a o tre­ime din totalul lucrărilor științifice românești și a jumătate din cele co­tate ISI.

Cele cinci instituții de în­vă­ță­mînt superior membre ale Con­sorțiului sînt Universitatea Bucu­rești, Uni­ver­­si­tatea „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC), Universitatea „Babeș-Bo­lyai” din Cluj-Napoca, Univer­si­tatea de Vest din Timișoara (UVT) și Academia de Studii Economice din București. În mesajul transmis conducerii statului, reprezentanții celor cinci instituții de învățămînt superior au precizat că este mo­men­tul pentru încetarea experimen­telor cu privire la educație și stabilirea unui plan de lungă durată.

Cele cinci instituții de în­vă­ță­mînt superior membre ale Con­sorțiului sînt Universitatea Bucu­rești, Uni­ver­­si­tatea „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC), Universitatea „Babeș-Bo­lyai” din Cluj-Napoca, Univer­si­tatea de Vest din Timișoara (UVT) și Academia de Studii Economice din București. În mesajul transmis conducerii statului, reprezentanții celor cinci instituții de învățămînt superior au precizat că este mo­men­tul pentru încetarea experimen­telor cu privire la educație și stabilirea unui plan de lungă durată. „Fie­ca­re sistem social, implicit sistemul educațional, necesită experimente și inovații în scopul identificării ce­lor mai bune soluții. Însă, la un mo­ment dat, acestea trebuie consolidate ast­fel încît stabilitatea, coerența și con­tinuitatea să le ofere actorilor im­pli­cați posibilitatea deciziilor rațio­nale. Fără continuitate și coerență, fără proiecții pe termen mediu și lung, învățămîntul superior și cer­ce­tarea românească nu vor reuși să-și redobîndească prestigiul social, recunoașterea academică internațio­nală și încrederea publică”, se pre­ci­zează în document.

Problemele sînt vechi

În materialul făcut public de con­ducerile celor cinci universități se face referire și la o serie de probleme considerate a fi grave și de actualitate ale învățămîntului su­perior din România. Se reclamă pe de o parte subfinanțarea cronică a învățămîntului, scăderea finanță­rii diferențiate, pe criterii de perfor­man­ță, dar și absența stimulentelor pen­tru excelența academică. Instituții­le de învățămînt superior atrag aten­ția asupra ratelor mari de abandon care nu se limitează doar la învă­ță­mîntul preuniversitar ci și la cel uni­versitar, dar și lipsa de le­gături cu mediul privat, care crea­ză „di­fi­cultăți insurmontabile pentru re­cru­tarea personalului didactic și de cercetare în domeniul mate­ma­ticii și științelor naturii”.

„Întîlnirea Consorțiului Uni­ver­sitaria a fost cadrul cel mai pro­pice pentru semnarea rezoluției. De ani de zile se constată anumite probleme structurale care trenea­ză nu de azi, nu de ieri, ci de zeci de ani și noi ne-am gîndit că măcar unele dintre aceste probleme com­portă soluții, care să nu fie imediate, ci de durată medie și lungă. Noi am gîndit că trebuie să fie încheiat un Pact pentru Educație pe liniile directoare ale vechiului pact din 2008 și ale cărui prevederi să fie urmărite măcar la modul general de către orice guvernare care va urma în perioadele 2016-2020, 2021-2025, indiferent de culoarea poli­ti­că”, a declarat prof. univ. dr. Va­sile Ișan, rector al UAIC.

Ministerul Educației, Sorin Cîmpeanu, pregătește un nou proiect de lege

În documentul citat se remar­că, printre probleme, și declinul constant al numărului de studenți, atît din cauze demografice, cît și prin­tre probleme, și declinul constant al numărului de studenți, atît din cauze demografice cît și „din cau­za mediului instituțional și economic general; acest fenomen nega­tiv nu este compensat prin creș­te­rea calității educației și cercetării uni­versitare”. Conducerile celor cinci universități mai semnalează nivelul scăzut de internațio­na­li­za­re a învățămîntului superior în an­sam­blu și a majorității mari a pro­gramelor de studiu, inadecvarea con­ținuturilor unor programe de studii la cerințele pieței muncii, ab­sența unei politici coerente de spri­jin a studenților cu nevoi speciale, scăderea credibilității învăță­mîn­tu­lui superior, suprareglemen­ta­rea acestuia, centralismul birocra­tic și pseudoautonomia.

„Princi­palele pro­bleme ale sistemului de învă­ță­mînt superior, cît și ale educației în general, țin de slaba finanțare. Este o situație care se perpetuează de la an la an și care pune piedici în competitivi­tatea învățămîntului românesc la nivel european. În plus, modifi­că­ri­le constante ale le­gis­la­ției nu au ajutat nici ele la crearea unei sta­bilități în cadrul sistemului edu­cațional”, a precizat prof. univ. dr. Marilen Pîrtea, rector al UVT.

Soluțiile au nevoie de sprijinul tuturor partidelor politice

Pentru a remedia aceste pro­ble­me, reprezentanții celor cinci uni­versități, reuniți la Timișoara, au venit și cu o serie de soluții, aplica­bile pe termen mediu spre lung, so­luții care necesită cooperarea me­diului politic, indiferent de cu­loa­rea partidului aflat la guvernare. „Învățămîntul superior și cerce­ta­rea științifică pot avea un rol decisiv în dezvoltarea economico-so­cia­lă a țării, prin reconstrucția ins­tituțională, diferențierea universită­ților, promovarea excelenței individuale, stimularea performan­țe­lor academice și întărirea principiilor fundamentale ale autonomiei instituționale și competiției efective a ideilor”, susțin rectorii în do­cumentul citat. Printre soluțiile propuse de ei se numără și o serie de prevederi care au mai fost ce­ru­te de ani buni, inclusiv de către studenți, dar și unele care au fost la un moment dat aplicate dar, în anii de criză, au dispărut odată cu mo­dificarea priorităților.

Astfel, rectorii cer alocarea a cel puțin 6% din PIB pentru edu­ca­ție, evaluarea și clasificarea uni­ver­sităților printr-un program in­ternațional, care să fie „neutru din punct de vedere politic și nesuscep­tibil de influențe și presiuni socia­le”, restructurarea finanțării publice a învățămîntului superior. La acest punct, rectorii cer echilibra­rea criteriilor sociale, astfel ca toți cei care îndeplinesc condițiile mini­me de admitere să aibă accesul li­ber și neîngrădit, dar și im­pu­nerea unor criterii de performanță aca­de­mică. Practic, aceștia ar dori înăsprirea condițiilor de admitere în universități pe bază de per­for­man­ță, dar care să nu afecteze fi­nanțarea instituțiilor de învăță­mînt superior, în condițiile în care acestea primesc bani în acest mo­ment în funcție de numărul de stu­denți înscriși. Conducerile universi­tă­ților membre ale Consorțiului Uni­versitaria mai cer și adoptarea unui cadru de finanțare pe mai mulți ani a învățămîntului superior din România, măsură care era stipu­la­tă de Legea Educației Naționale 1/2011, dar care nu a fost pusă ni­ciodată în aplicare.

Toate aceste pre­ve­deri ar trebui demarate, în opinia semnatarilor, prin elaborarea unei noi legi, care să fie „simplă, flexi­bi­lă, cuprinzătoare și coerentă“, în care să se înceapă și descentra­li­za­rea administrativă și acordarea u­nei autonomii mai mari universi­tă­ților și structurilor executive și aca­demice din cadrul acestora.

Se cere și adoptarea principiului de finanțare publică obligatorie a cercetării științifice cu cel puțin 1% din PIB, în condițiile în care le­gislația europeană cere ca procentul să fie de măcar 3%, iar acum el este sub 0,5%. Toate aceste pre­ve­deri ar trebui demarate, în opinia semnatarilor, prin elaborarea unei noi legi, care să fie „simplă, flexi­bi­lă, cuprinzătoare și coerentă“, în care să se înceapă și descentra­li­za­rea administrativă și acordarea u­nei autonomii mai mari universi­tă­ților și structurilor executive și aca­demice din cadrul acestora. Unul dintre cele mai specifice puncte din program privește ne­ce­sitatea găsi­rii u­nui cadru legal cu privire la sa­larizarea cercetărilor științifici din universități, după un model similar celui din Academia Ro­mâ­nă. Rectorii vor ca studenții să participe și să fie consultați în procesul de luare a deciziilor la toate ni­velurile, dar și să se ini­țieze un pro­gram numit „Inițiativa de Ex­celență Academică”, care să aibă drept scop dezvoltarea unor univer­sități românești competitive interna­țional.

***

Nevoile specificate de membrii Consorțiului Universitaria în docu­mentul pe care l-au elaborat sînt cunoscute de ani de zile de întreaga comunitate academică și de le­giu­itori. Problema aplicării lor nu a stat niciodată în neștiință și lipsă de viziune, ci în interesele politice care au ghidat pixul fiecărui minis­tru în parte. Fără a fi o coincidență, rectorii au lansat acest document și apel pentru un nou Pact al Edu­ca­ției în momentul în care noul mi­nistru, Sorin Cîmpeanu, a anunțat apropierea unei dezbateri publice în luna iunie pe o nouă lege a edu­cației. Una care poate să pună în­vă­țămîntul superior pe făgașul gîn­dit de cei care trăiesc în comunita­tea academică sau care poate să-l în­toarcă înapoi în mînă baronilor și la mila universităților private.