Drumul cel mai scurt spre universitățile de-afară

Într-o universitate de pres­­tigiu din străinătate se poate intra pe ușa din față sau pe geam. Așa ar suna, spusă pe șleau, de­vi­za train­ing­­-urilor și programelor dedicate stu­den­­ților care își propun să-și continue studiile într-o uni­versitate de top din străi­nătate. Asta pentru că dosarele de admitere care cad sub ochii co­mi­sii­lor de selecție de multe ori atrag atenția, chiar dacă nu întrunesc toate con­dițiile de eligibilitate. A închega un astfel de do­sar devine tot mai mult o strategie de „management personal” iar nu un portofoliu stufos. „Ori­ce e negociabil” e formula cheie de liniștire a tu­tu­ror celor care nu au un dosar impresionant.

Studenții care și-au început încă din primii ani de studiu activitatea academică prin publicarea constantă a unor articole de specialitate în re­vis­te naționale sau internaționale, au par­ticipat la conferințe și au trecut prin cel puțin un examen de limbă, pot să-și înceapă pregătirea dosarului de candidatură și cu cîteva luni înainte de expirarea termenelor li­mi­tă. Pen­tru cei care nu abundă în lucrări publicate și nu pot dovedi o implicare activă în munca de cercetare, tutorialele de integrare academică propun cîteva „scurtături” compensatorii.

Procesul de recuperare durează în jur de un an, după estimările specialiștilor Fulbright care au analizat strategiile alternative folosite de studenții care au fost admiși în universitățile din străinătate și au primit su­port financiar din partea acestora. În Ro­mânia, singura platformă de trai­ning pentru integrare academică in­ter­națională care propune tehnici ge­ne­rale de pre­gă­ti­re a candidaturii atît pen­tru progra­me de licență, cît și masterale sau doc­torale în universitățile de top, este cea dezvoltată de Centrul de Consiliere Fulbright.

Sesiunile de training sînt adaptate pentru a pregăti studenții să răs­pun­dă unor standarde ridicate de autoprezentare academică. Con­sul­tan­ța oferită se bazează pe analiza con­­ținutului dosarelor acceptate la pes­te 1000 de universități sau centre e­du­caționale din Statele Unite ale Americii, Asia și Europa în ultimii cinci ani. În cazul candidaților care au fost admiși, în ciuda faptului că dosarele nu răspundeau criteriilor de performanță cerute sau erau incomplete, admiterea lor a depins mai degrabă de istoricul personal. Cu alte cuvinte, aceștia s-au evidențiat prin­tr-un is­to­ric de colaborare cu anu­­miți profe­so­ri și cercetători din cen­­trele în care au fost admiși. În ge­ne­­ral, admiterea ori­cărui student de­pin­de de rezulta­tele academice ob­ți­nu­te în prealabil, de punctajul testelor de lim­bă, de con­ți­nu­tul scri­so­rii de mo­ti­vație, pre­cum și de scri­so­rile de re­co­mandare. Se­siu­nile de trai­ning pro­­pun metode de ocoli­re sau a impactului negativ pe care îl au re­zul­tatele slabe la examenele din țară sau lipsa implicării în activi­tă­ți de cer­cetare.

Calculatoarele calculează, oamenii fac evaluări

Unul dintre motivele pentru care procesul de depunere a unei candi­da­­­turi într-o universitate de renume poate să dureze chiar mai mult de un an este acela că un loc asigurat de­pin­­de de „o intrare bine pusă în scenă”, după spusele Mihaelei Ar­se­ne, director al Centrului de Con­si­liere Fulbright. Un dosar sub­țire și un nume străin, ne­cu­nos­cut vor fi tre­cute cu vede­rea, pe cînd un dosar sub­țire și un nu­me recunoscut va fi ana­lizat de două ori. Unul dintre cele mai feza­bi­le „șiretlicuri” se referă la ca­pa­ci­ta­­tea studenților de a-și găsi „pur­­tă­to­ri de cuvînt” printre profe­so­­rii ca­re activează în universitatea în care ajunge aplicația de candida­tu­ră. „Fă-i să te dorească și vor lupta în lo­cul tău ca să te-aducă” e una dintre pri­mele prescripții.

Sesiunile de training organizate de Fulbright abundă în exemple des­­pre studenți care, odată ce au stabi­lit o comunicare academică fruc­tu­oa­­să cu un profesor de la o uni­­versi­ta­te din străinătate, ad­mi­te­rea lor în centrul respectiv nu a mai depins de nici unul dintre criteriile prestabi­li­te. Elocvent este cazul unei studente din Suceava care a început o corespondență cu un profesor de la Ox­for­d University Business School, tri­mițîndu-i acestuia un co­men­tariu la unul dintre articolele sale și ce­rîn­du-i ajutorul pentru a-și de­fi­nitiva pro­pria lucrare de dizerta­ție. Timp de șase luni a întreținut o ast­fel de co­municare academică. „A că­păta sta­tutul unui partener valoros de cer­ce­tare”, după cum a spus Mi­hae­lei Arsene, altfel „este cel mai im­portant lucru, care deschide toate ușile, chiar și cele care ocolesc re­gle­mentările și legile interioare ale ins­tituțiilor”.

Pentru că nu avea suficienți bani pentru a se înscrie și a trăi în Anglia ca masterand, chiar dacă ar fi primit o bursă de studiu, cei de acolo au in­te­­grat-o pe un post special de cadru di­­dactic, post care nu exita pînă atunci, pentru a-i putea oferi un ajutor financiar suplimentar. „Astfel de lu­cruri chiar se întîmplă. Dacă reu­șeș­ti să te faci dorit, oamenii sînt dis­pu­­și să găsească ei înșiși soluții ca să te aducă la ei. Sînt foarte creativi și dis­puși să riște pentru un partener de în­credere. Îți trec cu vederea în­tîr­zie­­rile, dacă nu respecți deadline-uri. Acceptă, de exemplu, să le tri­miți scorurile la testele de limbă neo­­ficiale, dacă nu ai bani pentru a plă­ti taxa de trimitere a celor oficia­le, te primesc și mai tîrziu dacă nu poți ajunge în luna în care ești așteptat, îți găsesc surse de venit comple­men­­­tare și chiar îți inventează poziții în structura lor organizațională. To­tul e să le demonstrezi dinainte că le po­ți fi de folos în activitatea lor”, a pre­­cizat Mihaela Arsene la una dintre sesiunile de consiliere.

Matematica neortodoxă a șanselor

Pentru stabilirea unei astfel de co­municări fructuoase care să oco­leas­că pașii clasici de admitere, pro­gra­­mele de training propun de la bun început cîteva criterii de selecție foar­te riguroase, atît în ceea ce pri­veș­te domeniul academic al centre­lor educaționale, cît și în privința pro­­filului social al acestora.

Dacă alegerea unui centru uni­ver­­sitar pentru continuarea studiilor de­pinde de calitatea programelor sale educaționale, de prestigiul său și de oferta financiară pentru sus­ți­ne­­­rea studenților săi, admiterea într-un astfel de centru e condiționată de mul­­te ori de factori socio-culturali. Pri­­mul pas pentru o candidatură de succes se referă la a calcula po­ten­ția­­lul de încredere al universității și de­­partamentului dorit.

„Acum e un trend ca fiecare uni­ver­sitate să se declare des­chi­să spre multiculturalitate. Astfel, u­ne­le dintre ele sînt dispuse să fie mult mai per­misive față de studenții străini decît altele. O analiză atentă a com­po­ziției etnice a studenților care în­va­ță într-un astfel de centru poate indica de la bun început dacă șansele de admitere sînt ridicate sau nu”, a continuat Arsene. De asemenea, con­tinuă ea, unele universități au de­par­tamente de studii in­ter­na­țio­na­le sau feministe, de exemplu iar dacă există o catedră de studii est-eu­ro­pe­ne „atunci, cu siguranță că un est-eu­ro­pean va avea mai mul­te șanse să fie admis acolo, o univer­si­­tate la ca­re învață deja mulți ro­mâ­ni, va fi mai empatică în fața can­di­da­ților ro­mâ­ni la fel cum o tînără din țările afri­cane are multe șanse să fie accep­tată într-un departament de stu­­dii feministe”, a accentuat di­rec­toa­­rea. De asemenea, componența et­­ni­că a consiliului profesoral poate in­­dica disponibilitatea unei uni­ver­si­tăți de a avea o oarecare indulgență în ceea ce privește do­sarele unor stu­den­ți din ță­rile de origine ale profeso­rilor.

Cunoașterea prealabilă a mediului academic specific centrelor către care sînt trimise dosarele de candidatură implică și o bună cunoaștere a activității de cercetare specifică fie­că­rui cadru didactic. A selecta pro­­­fe­so­rii cu care se va stabili, înain­­­te de de­punerea candidaturii, o co­­mu­ni­ca­re eficientă presupune, așa­dar per­fec­­ta familiaritate cu lu­cră­­rile acestora. „Este dorit ca un stu­dent să-și aleagă mai multe uni­ver­­sități unde să-și trimită dosarul. Dar, din fiecare uni­versitate, să nu aleagă mai mult de un singur profesor cu care să dezvolte o astfel re­la­ție. Profesorii din cen­trele prestigioase sînt ființe in­fluen­te, dar orgolioase, în general. Au fost unele cazuri în care studenții noștri au purtat în paralel discuții cu cîte doi profesori din același depar­ta­­ment și s-au trezit că amîndoi îi sus­țineau. în mo­men­tul candidaturii, fie­care s-a sim­țit trădat. A fost considerat un semn al oportunismului, pe de o parte, iar pe de altă parte, un sem­nal că studenții nu erau foarte ho­tărîți în privința a ceea ce își do­reau să facă, fiind depunctați pentru o motivație slabă. Ei au fost admiși, dar relațiile ulterioare au fost afectate”, a amintit Mihaela Arsene în cur­sul sesiunilor de training.

Logodnă fără acte

Găsirea unui mentor din interio­rul ins­tituției gazdă transformă în to­ta­litate conținutul dosarului de candida­tu­ră. Scrisorile de recomandare, de exem­plu, vor fi, astfel, scrise tocmai de către aceștia, iar impactul lor va fi cel al unei „scrisori de che­ma­re”. De ase­menea, scrisoarea de motivație, care în general este de­punc­tată pentru generalitate și ambi­gui­­tate, va că­păta consistență pe mă­su­ră ce va face re­ferire la activități aca­demice specifice desfășurate în cen­trul res­pec­tiv.

„Omul potrivit la locul po­trivit este deviza tuturor. Astfel, dacă cineva își dorește să dez­volte anu­mite ca­li­tăți teoretice și practice care com­ple­tează și valorifică aria cer­cetărilor unui anumit departament și a unui an­umit profesor, este un semn pentru eva­luatori că prestigiul universității va fi dus mai departe și calitatea de­par­tamentului va crește prin in­tegrarea studentului respectiv”, a mai menționat Mi­hae­la.

Metodele alternative de a spori șan­­sele de succes ale unui candidat fac parte, astfel, din varietatea teh­ni­ci­­lor de apropiere culturală și acade­mică. De aceea, în general, este re­co­­mandată susținerea nu doar a tes­telor de limbă, ci și a celor de cultură generală și gîndire strategică spe­cifice țării în care se află univer­si­­tatea, chiar dacă nu sînt cerute ex­pli­cit pentru depunerea dosarului.

Se­siunile de consiliere în privința in­tegrării academice atrag atenția asupra caracterului din ce în ce mai spe­cific al dosarelor candidaților, ceea ce face ca procesul de ad­mitere să fie mai mult o formalitate, decît un proces de selecție.

Oana OLARIU