Handicapul birocrației universitare a rămas fără rampă

Multe dintre clădirile universităților de stat ieșene nu sînt reabilitate de mulți ani și, drept urmare, nu pot oferi studenților cu dizabilități care le urmează cursurile condiții specifice nevoilor lor. Fie că sînt rampe, lifturi sau săli de curs amenajate special – toate împiedică, prin lipsa lor sau prin felul în care au fost construite acum mult timp, accesul studenților în instituții și finalizarea într-o manieră normală a parcursului lor educațional. Deși unii dintre ei încearcă să lupte cu birocrația și să ceară ca drepturile scrise în lege să fie puse în aplicare, se împotmolesc și traseul hîrtiei care-ar putea soluționa problema se schimbă și, tot atunci, întreaga conducere pare să-i piardă urma.

În instituțiile de învățămînt su­pe­rior ieșene sînt 16 studenți care, din­ cauza unor afecțiuni fizice, men­tale sau senzoriale, au nevoie de a­da­ptări ale mediului de studiu ca­re­ să le asigure integrarea în siste­mul educațional. Cele mai des în­tîl­nite forme de handicap în rîndul stu­denților sînt cele cauzate de de­fi­ciențele locomotorii, ceea ce în­sea­mnă că ei au nevoie atît de corpuri a­le universităților special amenajate, cît și de camere de cămin co­res­pun­zătoare deficienței lor.

Acces blocat la rampă

Deși conform Legii privind pro­tecția și promovarea drepturilor per­soanelor cu handicap 448/2006, lege revizuită în anul 2016, „au­to­ri­tățile publice au obligația să a­si­gu­re accesul celor cu dizabilități în u­nitățile și instituțiile de în­vă­ță­mînt”,­ multe dintre universitățile ie­șene nu sînt adaptate în totalitate con­form cerințelor menționate. O u­niversitate adaptată cores­pun­ză­tor­ acestor condiții ar trebui să pună la­ dispoziția studenților rampe de ac­­ces în clădirile universității, lifturi, săli de studiu cu mobilier co­res­pun­zător, grupuri sanitare special a­me­najate și camere de cămin în conformitate cu nevoile tinerilor. „În Cor­pul B al Universității «Alexandru I­oan Cuza» din Iași (UAIC), spre e­xemplu, există o rampă, dar în mo­mentul în care construiești o ram­pă­ trebuie să asiguri și accesul la ea, iar­ accesul acolo se face foarte greu. Es­te un drum neamenajat, din care nu tot este trotuar”, a precizat Alex­an­dra Huțanu, studentă la master în a­nul I, la Facultatea de Economie și Ad­ministrarea Afacerilor (FEAA), ce su­feră de dizabilități locomotorii. Ac­cesul la rampă, conform spu­se­lor­ acesteia, este deseori imposibil, din­ cauza faptului că înaintea aleii e­xistă o poartă care blochează accesul mașinilor. „Poarta respectivă are și­ un prag pe care nu-l pot trece cu că­ruțul și, de obicei, este încuiată cu un­ lacăt. Am discutat la decanat des­pre asta și mi s-a spus că nu se va des­cuia, dar că eu pot suna, cînd a­jung la facultate, să vină cineva să o­ des­cuie”, a mai adăugat studenta.

Pentru că unele corpuri ale U­A­IC­ sînt clădiri foarte vechi, re­pre­zen­tanții acesteia susțin că lipsa con­di­țiilor este cauzată de inexistența con­dițiilor pentru studenți în pro­ie­ctul inițial al acestora sau că unele din­tre ele, precum Corpul A al uni­versității, numit „Palatul universitar­ din Copou”, fac parte din patri­moniul istoric și niciun element din­ construcția lor nu poate fi afectat. „Noi am cerut fonduri, de cîțiva ani,­ întrucît gestiunea bugetului este a universității. Ne-am dori să avem o­ rampă și, inițial, s-a mers pe ideea că­ poate fi realizată foarte repede, dar­ s-a constatat că nu e așa. E­chi­pa­men­tele de acest gen, o rampă cu lift,­ așa cum cere Corpul B, este foar­te scumpă și nu avem resursele ne­ce­sare”, a explicat prof. univ. dr. Di­nu­ Airinei, decan al FEAA.

Urcatul cu liftul costă 100 de lei

Începînd cu acest an universitar­, în corpurile principale ale UAIC au­ început să fie folosite lifturile pe ba­za unor cartele de acces. În anii pre­cedenți însă, în lifturile corpurilor prin­cipale din universitate, existau­ liftiere. „Liftierele din Corpul B a­veau­ programul de la ora 7 ju­mă­ta­te dimineața la 8 seara. Eu am fost,­ o perioadă, voluntară AIE­SEC­, sediul acestei asociații find la etajul­ al treilea al clădirii. Activitatea mea­ se termina, de obicei, în jurul orei 10.­ Uneori însă aveam și examene sîm­băta sau duminica, cînd liftierele nu­ aveau program. Eu nu sînt imo­bi­li­zată total, dar atunci cînd merg cu a­ju­torul cîrjelor am nevoie de o per­soa­nă care să mă ajute și am ne­vo­ie ca spațiul respectiv să în­de­pli­nea­s­că anumite condiții”, a menționat Ale­­xandra Huțanu. Deși trecerea la­ cartele a fost făcută, reprezentanții u­niversității nu par să aibă cu­no­știn­ță de programul din trecut al an­ga­jaților universității. „În facultate a­vem­ două persoane cu dizabilități și­ noi ținem în mod direct legătura cu­ ele. În anii trecuți, în perioada e­xamenelor, liftierele aveau program­ normal și studenții puteau ajunge să­ le susțină”, a mai declarat prof. u­niv.­ dr. Dinu Airinei.

Printre corpurile universității ne­pregătite pentru accesul stu­de­nți­lor­ cu dizabilități se numără cu Cor­pul­ C al UAIC. „În perioada licenței, am­ avut foarte multe ore în corpul Fa­cultății de Informatică și, ca să a­jung acolo, trebuia să ocolesc întrea­ga universitate, pentru că nu pot co­borî scările care ușurează accesul și mereu întîrziam, cursurile mele fi­ind­ imediat, unele după celelalte. A­nul trecut, am vrut să iau o cheie de­ la Corpul C, să pot urca cu liftul și să­ ajung la cursuri mai rapid și mi s-­au cerut, în schimb, 100 de lei”, a mai­ adăugat Alexandra Huțanu, ca­re, de-a lungul studenției, a conta­ctat­ conducerea instituției în re­pe­ta­te rînduri, trimițînd și cereri de ca­re,­ după spusele sale, nu a mai fost în­științată mai apoi. „Este posibil să fi­ existat plîngeri din partea stu­den­ți­lor, însă la mine nu au ajuns. Eu sînt­ nou în funcție, deci există pro­ba­bilitatea ca ele să fi fost în mandatul anterior”, a menționat prof. u­niv.­ dr. Corneliu Iațu, prorector pentru stra­tegie, dezvolare instituțională și­ managementul calității al UAIC.

Deși multe măsuri impuse de lege nu sînt puse în aplicare încă, UAIC este evaluată periodic de că­tre o comisie specializată. În urma atenționărilor acesteia, în corpu­ri­le universităților au apărut, în ul­ti­mul an, două camere cu mobi­lier adaptat în Căminul C5 și grupuri sanitare special amenajate. „În lu­na iunie a existat în Cor­pul B o evalua­re a unei comisii din par­tea Minis­te­rului Muncii, Fa­mi­li­ei, Protecției Sociale și Per­soa­ne­lor­ Vîrstnice – prin Agenția Ju­de­țea­nă de Plăți și Ins­pecție Socială și ne-­a stabilit, ca prioritate, să avem un grup sanitar pentru persoanele cu di­­zabilități. S-a lucrat toată vara și a­șa­ am reușit ca la începutul acestui an­ universitar să avem un asemenea grup, la etajul al II-lea”, a men­țio­nat­ prof. univ. dr. Dinu Airinei.
O investiție majoră a UAIC a fost­ destinată, însă, studenților cu di­zabilități senzoriale. Astfel, în Cor­pul D al universității, la Facultatea de­ Psihologie și Științe ale E­du­ca­ți­ei, s-au pus bazele unui laborator spe­cial în care studenții cu de­fi­ci­en­țe de vedere, de exemplu, să poată în­­văța cu ajutorul materialelor spe­ciale nevoilor lor.

Condiții neevaluate la USAMV

La Universitatea de Științe A­gri­cole și Medicină Veterinară „Ion Io­nescu de la Brad” (USAMV) din Iași­,­ deși corpurile universității și bi­blioteca sînt prevăzute cu rampe de­ acces și lifturi, în cămine nu există ca­mere special amenajate pentru ne­voile studenților cu dizabilități, în­tru­cît aceștia nu au solicitat cazare din­ partea instituției de în­vă­ță­mînt­ superior. „La USAMV sînt înscriși doar­ doi studenți cu dizabilități, în­să nu am avut plîngeri din partea a­cestora pentru că nu le-am creat con­diții și nici nu a existat vreo co­mi­si­e care să evalueze dotările uni­ver­si­tă­ții”, a spus ing. Adrian Neagu, di­rector general administrativ al USAMV.

Tot doi studenți cu dizabilități sînt­ înscriși și la Universitatea de Me­dicină și Farmacie „Grigore T. Po­pa” din Iași (UMF), universitate în­ care există condiții amenajate spe­cial doar în corpurile și căminele u­niversității care au fost recent re­a­bi­litate. Conform reprezentanților in­stituției de învățămînt superior, la UMF au existat mai multe controale și verificări în ultimii ani, ultimul a­vînd loc chiar în luna iunie 2016, din­ partea Ministerului Mun­cii. Mai­ multe evaluări au fost făcute, în ul­timii ani, și la Universitatea Teh­ni­că­ „Gheorghe Asachi” din Iași (TU­IASI) de către Agenția Română de A­sigurare a Calității în În­vă­ță­mîn­tul­ Superior, deși atît corpurile uni­versității, cît și majoritatea că­mi­ne­lor din Campusul „Tudor Vla­di­mi­res­cu” sînt prevăzute cu rampe de ac­ces pentru studenți. „Peste 80% sînt rampe mici și cred că există una­ singură puțin mai abruptă. Avem, spre­ exemplu, în Căminul T8, la par­ter, opt camere amenajate special pen­tru persoanele cu dizabilități lo­comotorii, în care acestea pot locui cu­­ însoțitorii lor”, a precizat ing. Bog­dan Budeanu, director al Di­rec­ției Servicii Studențești a TUIASI.
Prinși într-un du-te – vino birocratic – între corpurile foarte vechi a­le instituției, în care n-au fost gîndite și condiții speciale pentru in­te­grarea lor, între clădiri care sînt parte din patrimoniul istoric și nu pot­ fi modificate sau pur și simplu prin­și într-o lipsă acută de fonduri și­ interes, studenții cu dizabilități ca­re-și cer drepturile par să mai aibă de­ așteptat pînă legea scrisă speci­al pentru ei va fi pusă și în aplica­re.­

Pînă atunci, aceștia speră ca toa­te cererile lor pierdute să-și gă­sea­scă­ drumurile înapoi spre bi­ro­u­ri­le decanatelor și problemele lor să-și găsească, cît mai curînd, re­zol­vă­rile pe care le așteaptă.

de Aryna CREANGĂ
de Andreea ANTON