Prinși în vraja imaginației

Miercuri, 22 februarie, în­ce­pînd cu ora 11.30, actorii Teatrului Lu­cea­fărul au pus în scenă piesa „Ka­ji­tus, vrăjitorul” introducîndu-i pe cei mici în lumea magică a dorințelor și în­vă­țîndu-i pe aceștia cum să contro­le­ze puterea imaginației. Spectacolul în regia lui Konrad Dworakowski, a­re la bază romanul cu același nume al lui Janusz Korczak și este produs prin colaborarea actorilor din Iași îm­preună cu o echipă de creație din Po­lonia.

Copiii intră în șir, doi cîte doi, în Sala Mare a teatrului, urmăriți de pe scenă de ochii curioși ai proiecției u­nui băiețel. Au venit să afle po­ves­tea copilului vrajitor Kajitus și aventu­rile sale în lumea magiei, printr-un spectacol de pantomimă dedicat tu­turor vîrstelor, învățîndu-i pe co­pii lecția maturizării, iar adulților nos­talgici amintindu-le de perioada co­pilăriei. Personajul principal este vră­jitorul Kajitus, interpretat de trei actori diferiți. Cu vocea băiețelului în fundal (Alexandru Arvinte), și a de­corului ce reprezintă proiectarea chi­pului acestuia (Ioan Trif), ac­to­rul care îi dă viață pe scenă personajului magic este George Cocoș. Doar prin muzică și dans, acesta călătorește în lumea abstractă a imaginației mi­cu­lui vrăjitor, încurajînd nu numai co­piii, dar și părinții să viseze la o lu­me în care orice este posibil.

Kajitus este un copil care vrea să devină vrăjitor și care învață să-și con­troleze puterile magice sub în­dru­marea bunicii lui, singura care în­țelege lumea vrăjitoriei, spre de­o­sebire de părinții săi, care încearcă să-i taie avîntul către lumea ima­gi­na­ră și să-l conecteze cu realitatea. El descoperă că prin rostirea formulei magice „Hokus Kajitus Po­kus” poate schimba lucrurile din jur – porumbeii apar de nicăieri, li­te­rele se plimbă după voia sa, iar cu­buri mari si albe sînt simple jucării în mîinile sale, plutind libere pe sce­­nă.

După moartea bunicii sale, bă­ia­tul cere puteri întunecate încercînd să încalce legile naturale ale fi­rii. Odată cu acest moment el eli­be­rează magia neagră, declanșînd ha­os peste tot în jur. Speriat de pro­priile puteri acesta alege să că­lă­to­rească prin lume și să lase în locul său o dublură creeată prin puterile sa­le. Astfel, mîini, picioare și un cap plutitor sînt rearanjate de mîinile mi­cului vrăjitor pînă ce creatura ca­pătă înfățișarea sa.

În călătorie acesta întîlnește dra­­gostea, află răul, și se descoperă pe sine. În urma lup­tei dintre bine și rău acesta a­jun­ge să fie capturat, dar salvat prin pu­terea iubirii. Replica fi­nală a perso­najului – „Promit că nu o să mă tem de nimic!”, este mo­ra­la piesei. Cuvintele răsună în sala tea­trului, în timp ce pe scenă glo­bu­le­țe albe plutesc , asemănîndu-se cu ima­ginea unui Univers.