O poveste cu prea multe noduri

În ce se întruchipează șoa­re­ce­le și pisica cînd vor să se transforme-n oameni au putut afla spectatorii joi, 15 martie, cînd a fost pus în scenă „In­terviul”, la Teatrul Național „Va­sile Alecsandri” din Iași. Acțiunea aduce în centru povestea a două su­rori, Tamara și Tania, pe care le lea­gă, după cum aflăm pe parcursul unei ore și-un sfert, nu doar dra­gos­tea de sînge, ci și pasiunea pentru același bărbat. Tamara, o femeie blon­dă cu părul ondulat, a făcut ac­torie de tînără și a pus scena mai presus de orice, chiar și de propria familie. În umbra ei, ca un paznic conștiincios şi invizibil, a fost în­tot­deauna sora sa Tania, tradu­că­toa­re de rusă și mama adoptivă a lui Slavic, băiatul Tamarei.

„A murit cu țigara-n mînă”, spu­ne Tania zîmbind, în timp ce se în­vîrte pe scaunul din mijlocul sufra­geriei, citind fragmente dintr-o pie­să de teatru pe care a tradus-o din ru­să, special pentru sora sa. „Par­că sînt eu”, îi răspunde rîzînd, mai mult în șoaptă, o tînără roșcată din primul rînd. Din cînd în cînd, lectu­ra Taniei e întreruptă de țîrîitul pu­ternic al telefonului, pe care-l ri­di­că doar ca să adauge scurt – „nu, nu dau interviuri”. Cînd în peisaj apa­­re Lena, o presupusă maseoză, ca­re se dovedește a fi un alt jurnalist dor­nic să-i surprindă reacției faimoasei actrițe Tamara, povestea se prin­de și mai adînc în noduri. Pentru că nu știe care dintre cele două surori este actrița, Lena, prinsă în fapt, îi mărturisește Taniei, crezînd că ea este de fapt Tamara, că în urma unei investigații pusă la cale de către re­dacția pentru care lucrează, a reu­șit să dea de firul secretelor ei cele mai întunecate. În aceste circum­s­tan­țe, Tania află că nepotul său es­te rodul dragostei ascunde dintre so­ra și soțul său. „Cînd copiii sînt mici nu te lasă să dormi și cînd sînt mari nu te lasă să trăiești”, conchide Ta­nia copleșită, în timp ce-și mai toar­nă un pahar de whisky din sticla de pe dulap.

După ce-și revine din șoc, Ta­nia încearcă s-o convingă pe Lena, devenită și iubita lui Slavic, că ade­vărul n-o să reușească decît să le distrugă viețile celor fără vină din jurul Tamarei. Lena, prinsă-n dramatismul situației, promite că n-o să publice articolul și spune, mormăind mai mult pentru sine, înainte să iasă pe ușă – „un ziarist onorabil se vinde o singură dată”.

„Interviul”, în regia lui Emil Gaju, are o intrigă întortocheată, care strînge la un loc, ca într-un ghem ce urmează a fi dat spre de­pă­nare privitorului, povești de iu­bi­re, secrete și cîteva fațete ale rea­li­tății cotidiene.
Spectacolul repre­zin­tă un soi de oglindire francă și directă a mo­ravurilor sociale, care trasează de ce­le mai multe ori li­mita sub­ți­re din­tre rai și iad. Persoanejele lui Gaju alunecă de multe ori spre zo­na în­tu­necată și își trag după ele, pur­­tîndu-le greu pe umăr, gre­șe­lile. La fel ca-n iadul pe care-l des­cria Ta­nia la începutul scenetei, în via­ță „fiecare vine cu focul său”.