Noaptea muzeelor, de la geto-daci la voievozi

De pe scena Iașului Niciun comentariu la Noaptea muzeelor, de la geto-daci la voievozi 18
Noaptea muzeelor, de la geto-daci la voievozi

Sîmbătă seara, pe 19 mai, ieșenii au putut vizita instituțiile culturale din Iași, la Noaptea Muzeelor. Oamenii s-au îngrămădit în fața Muzeului Unirii să facă poze cu geto-dacii, îmbrăcați precum strămoșii noștri, cu sulițe, săbii și scuturi, dar și pentru a asculta numărul muzical al Fanfarei Militare, în timp ce muzeele Palatului Culturii au fost deschise pînă puțin după miezul nopții. Cu telefoanele în mînă, oamenii au fotografiat și analizat în detaliu exponatele de la Palatul Culturii, iar la Muzeul Unirii, statuia lui Alexandru Ioan Cuza a fost cea mai prezentă în fotografiile ieșenilor.

„Oare ce se pregătește aici?”, își în­treabă o tînără prietenul pe care îl ține de braț, privind împreună la oamenii costumați specific unui trib, care intră pe poarta Muzeului Unirii. Ținînd în mînă un steag pe care scrie „Geto-da­cii din Moldova”, o doamnă în port popu­lar cu specific dacic, cu o cămașă lun­gă din pînză crem, pelerină și cu opinci în picioare, se așază într-o laterală a por­ți­lor și ulterior i se alătură și alți ostași cu aceeași vestimentație pe care o purtau strămoșii noștri. Cu sulițe, scuturi ovale, săbii și cu pelerine din piele de animal, ostașii sînt numiți de către cei mici „bravi cavaleri”, ba chiar sînt și confundați cu eroii din filmele ameri­cane. „E Hulk”, strigă un băiețel către tatăl său, după ce îl vede pe unul dintre ostași care poartă o pelerină ver­de.

Lîngă „Geto-dacii din Moldova” se află Fanfara Garnizoanei care a pre­gătit un număr muzical pentru cei ca­re au venit la Muzeul Unirii. Și cei mai mari, dar și cei mai mici aplaudă du­pă fiecare melodie cîntată de „oamenii în costume albe” și filmează tot ce se poa­te, de la un capăt, unde stau liniștiți os­tașii, pînă la celălalt, unde cîntă mi­li­­­ta­rii. Încercînd să imite fanfara, un bă­ie­țel aflat pe umerii tatălui său, bate în capul acestuia, ca un iscusit tobo­șar, iar în fața lor o fetiță filmează, miș­cîn­du-se pe ritmul melodiei și bătînd cînd dintr-un picior, cînd din celălalt. Ieșit din formație, căpetenia cu lupul dacic în mînă, apelează la tehnologie fil­mînd mulțimea adunată în fața muzeului.

Toți soldații se așază în fața intră­rii în muzeu ca o barieră, iar cînd căpe­tenia strigă „Dacia”, ei îl urmează stri­gînd „liber” și lasă lumea să se îngră­mă­dească spre curte. Coada se lungește pînă în afara porților, așa că o parte dintre oameni se retrag să facă poze cu ostașii geto-daci.

Tablourile cu Alexandru Ioan Cu­za și cu soția sa, Elena te întîmpină în­că de la intrare, ca mai apoi să pă­trun­zi în încăperea unde, pe pereți, sînt așe­zate portretele celor care au contri­buit la politica reformatoare a lui Cu­za. Puțini sînt aceia care se opresc pen­tru a citi descrierile fiecărei încăperi, dar toți, după decor, par să știe în ce sa­lon intră. La etaj, fetele se opresc în fața oglinzilor admirîndu-se și așe­zîn­du-și suvițele rebele, și în fața rochii­lor de catifea pentru a le analiza și chiar fotografia, iar băieților nu le scapă masa de biliard, costumele militare, ceasurile, dar nici biroul atît de „oficial” al domnitorului.

Săbiile din vitrinele Palatului

Strada din fața Palatului Culturii este blocată de zeci de scaune ocupa­te de cei care au venit să asculte Concertul Simfonic: Ludwig van Beetho­ven al orchestrei Filarmonicii de Stat „Mol­dova” și a Corului „Gavriil Musi­ces­cu”. Pe străduța din fața statuii, cei care au corturile amplasate vînd suveniruri și obiecte tradiționale, iar într-o laterală, oamenii, veniți să viziteze muzeele Pa­l­atului, stau la o coadă ce se întinde pe trei rînduri. În timp ce unii vor­besc între ei, există și un grup de patru ti­neri care urmărește live meciul din se­mi­finale al Simonei Halep cu Maria Sha­rapova, dar și o fetiță care, aflată, într-o margine, așezată pe bordură, citește o carte. „Intră cîte 40 – 50” strigă un jan­darm la un tînăr care este nerăbdător să afle cît va dura pînă să intre în Pa­lat.

După ce au așteptat chiar și cîte o oră afară, oamenii se îmbulzesc să in­tre pe prima ușă indicată de către voluntari, în Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu”, de la parter, acolo unde fotografiază mașinile de scris, aparatele foto, gramofoanele și colec­ții­le de ceasuri. În Muzeul de Istorie, lu­mea admiră statuetele pe care sînt așe­zate rochiile doamnelor importan­te ale culturii ieșene, precum și costu­mele militare ale domnilor, dar și vitri­nele în care se află obiecte personale de-ale acestora: evantai, geantă, jo­ben, ceas de buzunar, bijuterii și arme. „Ui­te, săbii de pirați”, îi spune un băiețel ma­mei sale, în timp ce o trage pe aceas­ta spre colțul încăperii, unde într-o vi­trină de sticlă, se află trei săbii lun­gi. Băieții sînt mai atrași de colecția de ar­mament, iar fetele de decorul încă­pe­rilor și de aranjarea cu gust a obiec­te­lor din fiecare salon.

La etaj, la Muzeul de Artă, se află pe pereți tablouri de diferite feluri, cu portrete, vaze cu flori, reprezentări ale unor încăperi și case, care dacă ne-am lua după o fetiță, „au fost pictate cu acua­rele”. Lumea a intrat și în Sala Voievozilor, o cameră albastră, cu mici decorații aurii pe perete, pentru a se odihni pe unul dintre scaunele din în­căpere, privind la candelabre, la pia­nul din capătul sălii, admirînd toto­da­tă măreția ușilor și a geamurilor. „As­ta ce-i?” își întreabă un băiețel tatăl în Muzeul Etnografic al Moldovei, ui­mit că a văzut pentru prima dată cum ara­tă o rîșniță din Suceava. Pe lîngă obiec­tele vechi care se găseau în gos­p­o­dă­riile oamenilor, lumea analizează rînd pe rînd porturile naționale, specifice unor zone anume printre care Neamț, Siret, Vaslui, Bacău, moara de vînt, teascul de ulei, precum și obiectele de cult religios, dar și expoziția de ouă pictate. Pentru că nu mai rămîn ca­me­re pe care să nu le fi văzut, vizitatorii se opresc în fața scărilor și a geamurilor cu vitralii, pentru a face și alte fotografii.

„Să facem și aici o poză!”, auzi la tot pasul pe holurile Palatului Cultu­rii. Într-o seară în care acce
sul la mu­zee este gratuit, oamenii nu ratează ocazia de a se fotografia în fel și fel de ipostaze, lîngă fiecare exponat. „Dacă am fost într-un palat înseamnă că sînt prințesă” este concluzia unei fetițe ve­nită cu ambii părinți la Noaptea Mu­zeelor.

de Lavinia MOLOCINIUC

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top