Dreptate în schimbul unui miliard de dolari

Seara de joi se află sub semnul întrebării pentru fiecare spectator prezent în Sala Mare a Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași. „Care este prețul conștiinței umane?” a fost întrebarea pe care ne-au pus-o în suflet actorii Teatrului Național prin intermediul spectacolului „Vizita bătrînei doamne” – o adaptare a textului lui Friedrich Dürrenmatt, în regia lui Claudiu Goga. Un amalgam de comedie și dramă, piesa urmărește destinul tragic al lui Alfred Ill (Teodor Corban), îmbrăcînd conflictul cu elemente de umor negru și replici pline de ironie ce stîrnesc hohote de rîs, dar care în același timp nu îndepărtează de gravitatea temei spectacolului.

Privind spre scena Teatrului Na­țional te trezești în mijlocul o­ra­șu­lui Gullen alături de localnicii a­flați într-o condiție mizeră. Salvarea lor pare a veni din partea magnatei Cla­ire Zachanassian (Mihaela Ar­se­nes­cu Werner), care, aflată la bă­trî­ne­țe revine în orașul natal cu scopul de a corecta nedreptatea ce i s-a făcut în timpul tinereței și care i-a modi­fi­cat parcursul întregii vieți.

Primarul orașului (Doru Af­ta­na­siu), pune la punct împreună cu u­­nii dintre cetățeni o primire căl­du­roasă și un plan pentru a o înduple­ca pe multimilionara musafiră cu scopul obținerii unei donații ce ar putea scoate Gullen-ul din criză, pi­­lon principal al acestuia fiind po­vestea de dragoste din tinerețe din­tre Clara și Ill.
Deși piesa începe într-o notă a­muzantă, replicile ironice ale Cla­rei condimentînd actul I, lucrurile iau o întorsătură dramatică atunci cînd în schimbul donației de un miliard de dolari, „bătrîna doamnă”, cere să i se facă dreptate.

Cît costă conștiința?

Condiția pentru ca orășelul să intre în posesia sumei salvatoare este uciderea negustorului Ill, fostul logodnic al Clarei. Aceasta se în­torce în vechiul orășel însetată de răzbunare în rolul unei justițiare ne­miloase, hotărîtă să repare ne­drep­tatea făcută cu ani în urmă prin marturia mincinoasă la care în­tre­gul oraș a închis ochii și în urma că­reia, tînăra a fost silită la o viață mi­zeră. Acum, hotărîtă să schimbe gre­șeala justiției, ea mizează pe lă­co­mi­a cetățenilor, așteptîndu-se ca u­nul dintre aceștia să-l ucidă pe Ill, fostul logodnic trădător.

Actul I se încheie cu imaginea u­nui sicriu alb suspendat deasu­pra scenei și cu aceeași imagine a si­criului alb continuă întreaga piesă pînă în „ultima zi”. Acesta atîrnă deasupra orașului amintindu-le lo­cuitorilor de oferta ce pune în ba­lanță moralitatea și păcatul și în a­celași timp apasă pe umerii lui Ill, obligîndu-l să trăiască cu spaima mor­ții înghețată în suflet zi de zi. De­și inițial oferta Clarei a fost res­pinsă, populația orășelului Guller începe să se îndatoreze în speranța că unul din rîndurile lor va avea cu­rajul să îi ia viața bătrînului și astfel să intre în posesia miliardului de dolari.

Bate clopotul trădării, fugi!

Bunăstarea din oraș crește, as­ta sub privirile înspăimîntate ale ne­gustorului Ill care pare că simte cum se apropie de „ultima zi”, nu­mă­rătoare ce este proiectată pe cor­tina sălii. Acesta este trădat chiar și de familie, soția cumpărîndu-și o haină de blană pe datorie, băiatul acestuia achiziționîndu-și o ma­și­nă, iar fiica lui urmînd cursuri de limbi străine. Disperat de gîndul mor­ții inevitabile, Ill caută ajutor la poliție, primar și preot, dar își dă seama că și aceștia sînt cuprinși lă­co­mie auzind noul clopot cum­pă­rat pentru biserica din orășel. Sin­gu­ra reacție empatică fiind pri­mi­tă din partea preotului care șop­teș­te: „Bate clopotul trădării. Fugi!”.

Tentația banilor îi cucerește rînd pe rînd pe locuitorii Gu­lle­nu­lui, piesa căpătînd un caracter ab­surd în timp ce cetățenii trec de la îl apăra pe Ill la gradul de de­că­de­re morală, acuzîndu-l pe acesta de greșelile trecutului și împingîndu-l în pragul disperării pînă la nebu­ni­e. Cînd pe cortină apare scris cu li­tere mari „ULTIMA ZI”, Ill își ac­ceptă soarta și se se supune de­ci­ziei locuitorilor, considerîndu-se vinovat pentru comportamentul nemilos al Clarei și sentința crudă dată împortiva acestuia, în­vi­no­vă­țin­du­-se de stadiul de degradare a u­ma­nității la care a ajuns bătrîna doamnă.

Piesa se încheie cu o crimă co­lec­tivă, Alfred Ill fiind omorît chiar sub privirile familei lui, do­ve­dindu-se astfel că un miliard de dolari pot cumpăra conștiința u­nui întreg oraș. Imaginea de la final sur­prinde cadavrul bătrînului negustor, la picioarele primarului o­ra­șu­lui Gullen, acoperit de grămada de bani primiți ca recompensă pentru a pune pe picioare industria din lo­ca­litate. Deznodămîntul piesei este u­nul tulburător, spectacolul „Vizi­ta bă­trî­nei doamne” dovedindu-se a fi o piesă despre o crimă anunțată și ca­­re aduce în fața publicului o pro­ble­mă actuală a societății, contro­lul jus­tiției prin puterea banilor și lăcomia ce întunecă conștiința.