Lucrul manual a rupt gura tîrgului

Accesorii fabricate manual și-au făcut loc pe holul de la intrarea din Moldova Mall în acest week-end, pe 27 și 28 martie. Sub globurile ornate cu flori agățate de tavan și în compania unui ou uriaș menit să-ți aducă Paștele în gînd, meșterii Tîrgului de handmade și-au înșirat bijuterii pe cîteva mese, în așteptarea cumpărătorilor care nu mai cred demult în iepuraș. Îndemnul de a fi original nu a avut rezultate imediate dar a creat „alianța” handmade-rilor ieșeni.

În centru, un băiat de vreo 12 ani se luptă cu timiditatea pentru a face reclamă lumînărilor unicate făcute de mama și sora lui. Cele două parcă s-au jucat cu ceara ca pasionații de origami cu hîrtia. „E pentru prima dată cînd le scoatem pe piață, sînt delicate și necesită ustensile speciale. Dacă vrei la comandă modele speciale , chiar și pentru nuntă, îți dau un id de mess sau un număr de telefon”, spune el și întinde o lumînare unui trecător curios. „Pe silverwaj îți va răspunde mama. Îi vei spune exact ce vrei”, repetă discursul învățat dumnezeiește la micul dejun de ieri. La cîteva mese distanță, o tînără comerciantă se plînge unei vecine: „Niciodată nu s-a mai întîmplat ca acum! Bine că eu nu țin neapărat să rămîn fără ele. Am site-ul și le vînd acolo.”

Icoanele își ocupă și ele locul simbolic printre coliere și cercei. Doar o bătrînă sătulă de bijuterii se revoltă, deoarece vrea pentru nepoții ei un Iisus înrămat. A ales unul, dar icoana trebuie să fie semnată, datată, nu poate fi a nimănui. „Se rezolvă, doamnă! Scriu acum, că doar eu am pictat-o”, îi răspunde răpus de insistență David, și-i cere un pix colegului.

Manopera bate prețul

În spatele vitrinelor improvizate, pe lîngă frustrările celor care au muncit patru zile la o felicitare de patru lei, stă și un zîmbet satisfăcut. Este al lui Carmen Muscă, organizatoarea Tîrgului de Handmade, care remarcă entuziastă faptul că „balanța a început să încline în favoarea handmade-urilor. Lumea s-a săturat de perfecțiune și bijuterii scoase pe bandă rulantă și a început să aprecieze munca noastră”.

Într-un colț, Lia se înalță pe vîrfuri pentru a-și alege oul încondeiat cu iepurași, cu care, îi promite tatăl ei, le va sparge pe toate celelalte de Paște. Iar Adrian, cel care tocmai își pune un colier la gît să vadă cum vine prețioasa podoabă, e copilul tîrgurilor. S-a agățat de ele cînd începea să se joace cu sîrmele. Este cel mai răbdător, și în acest mod a reușit să-i întreacă pe veteranii meseriei. „Aici e o concurență constructivă. Pe Adrian l-am crescut ca pe un copil iar acum e mai bun ca mulți dintre noi. E ca atunci cînd elevul își întrece profesorul”, adaugă Carmen, probînd și ea colierul de sîrmă aurie.

Coliere și cercei, numai la cinci lei

Pe două scaune, ascunse de lucrurile făcute de mîinile lor cu multă migală, Alexandra, studentă la Informatică, și Maria, absolventă de Teatru, se destăinuie asupra pasiunii ce le leagă de două zile. „Folosim tot ce e utilizat, neutilizat, ori poate fi reutilizat: lița din boxa lui tata sau eșarfele din dulapul mamei. Restul luăm de pe net”, spune cea din urmă, în timp ce face schița pentru o brățară cu cinci rînduri de mărgele. Alexandra a rămas cu amintirea tîrgului de la București unde „lumea chiar venea să cumpere de milioane. Aici, după ce dă 5 lei pe o pereche de cercei, îi mai vrea și de argint!”.

Tîrgul de două zile, care îndeamnă la unicitate, nu a convins multă lume să-și pună ursuleți în urechi, maimuțe în piept, pe post de broșe, sau fluturi pe degete, iar Iulia regretă că nu a mai a mai făcut lucruri roz bombon, că „astea se vindeau primele de fiecare dată”.

Andreea JUGARU