Luptător la microfon

Praful așternut pe cărțile care dorm pe rafturile din London pub a fost ridicat de sunete de tobe și chitară. Însă oamenii nu s-au lăsat așa de ușor mișcați. De aceea, trupa Cross Medio i-a îndemnat să părăsească cu încredere scaunele și să cînte alături de ei cele mai cunoscute cover-uri. Printre lumini obscure și pahare pline, seara de 17 octombrie a fost un cocktail de hit-uri romantice și energice. Un tînăr brunet, cu barbă și sacou negru trage aproape găleata cu gheață în care transpiră o sticlă de alcool. Colțul gurii devenit suport pentru țigara aprinsă, îi lasă mîinile libere pentru a putea trage dopul și a turna băutura aurită în pahare. Abia cînd îl vedem urcînd pe scenă aflăm că e solistul trupei. „În seara asta se bea”, spune posesorul microfonului, „dar tu nu ai voie” și îndreaptă mîna spre basist. Acesta ridică instictiv degetul din mijloc spre colegul său și zîmbește ștrengărește.

Vocalistul dă tonul și instrumentele încep să acopere muzica înregistrată care se aude în difuzoare. Îmbrăcat cu un sacou albastru și cu un picior pe boxa din fața lui, arată ca un comandant ce-și îndeamnă armata la război. Însă cu look-ul impozant și serios și-a făcut doar intrarea, căci după prima melodie își aruncă sacoul pe o canapea. Toți cei cinci membri ai trupei poartă doar alb și negru, singura pată de culoare fiind cureaua roșie a vocalistului. Curea ale cărei lanțuri spînzurate în partea dreaptă a pantalonilor țin ritmul melodiei „I want to break free”. Și totuși melodia pare a i se potrivi cel mai bine toboșarului, căci este izolat în spatele vocalistului de un perete de sticlă, ca într-un turn de fildeș.

Trupa din oglindă

Dacă pînă acum lumea stătea pe scaune, după cîteva acorduri se adună în fața scenei. Cîțiva tineri care sînt mai leneși speră că vor vedea stînd relaxați la masă, dar două fete le blochează drumul privirii pînă la scenă. Unul dintre ei, cu cămașă albastră și ochelari, se întoarce cu spatele la trupă și o privește în oglinda din spatele lui. Pare mulțumit de unghiul de abordare găsit și le face semn fetelor că nu îl mai încurcă. Dar nu rezistă mult și se alătură grupului de lîngă scenă. O blondă cu un machiaj strident tip vampă țopăie și „bis” după orice melodie. Băieții se mobiliează și reproduc cît mai fidel melodia celor de la Reamonn, „Supergirl”. Se pare că fiecare are în viața sa cîte o super fată, căci toți din public cîntă, iar cei care nu știu versurile se leagănă pe acorduri.

În contrast cu imaginea din spatele trupei ce înfățișează o balerină în negru care dansează sub lumina lunii, basistul, rămas într-un maieu, își ridică energic chitara în față ca și cum vibrațiile corzilor trezesc palmele publicului în aplauze. Luminile se schimbă de la roșu, la albastru și galben și se răsfrîng peste șervețele albe aruncate pe post de confetti.