Darurile lui Moș Nicolae s-au ascuns în Subcarpați

După ce au așteptat să primească în ghete cadourile, cei mari și cei mai mici, au rămas să aștepte și venirea celor de la trupa Subcarpați. Prezența lor a fost anunțată pentru seara de 6 decembrie, în Underground Pub, începînd cu ora 21.00. Publicul numeros s-a distrat pe ritmuri de muzică românească cu elemente folclorice, dar s-a lăsat alintat și de sunetul fluierului. În așa măsură încît finalul concertului i-a prins la fel de aproape de scenă ca la început.

Muzica folclorică cu elemente ale muzicii electro, dar și hip hop abor­dată de cei de la Subcarpați tre­zeș­te toți tinerii melancolici din pub. Chiar și membrii trupei se declară uimiți de numărul mare al celor care își fac loc să ajungă cît mai aproape în fața sce­nei ca să-i audă și să poată dansa pe muzica lor. „Că bine le mai zice, fra­te”, spune Răzvan, un tînăr ciufulit și scund, care mai mult îi ascultă de­cît îi vede, pentru că atît îi permite înăl­țimea. Prietenul său este atît de fascinat încît doar îl aprobă din cap.

Atunci cînd piesele încep, publi­cul aproape că încinge o horă, însă se dezmeticește imediat ce își dă sea­ma că atmosfera este de fapt una de club și nu una asemănătoare cu cea de la nuntă. Cei de la Subcarpați nu se mulțumesc cu mîinile care se văd ri­dicate în public și îndeamnă toată lu­mea la cîntat. „Dacă cunoașteți pie­sa, e păcat să ne lăsați doar pe noi să cîn­tăm, mai bine iese dacă facem echi­pă”, spun ei. Tinerii ascultători în­cep să fredoneze împreună cu ei vers­u­rile melodiei „2000 de km” de pe noul album lansat în luna iulie a anului acesta, intitulat sugestiv „Piele de găină.”

Dans în ritm pierdut

Fluierul intră din nou în prim-plan și cîteva drapele apar în apro­pi­erea scenei, amintind de ziua națio­na­lă care a fost sărbătorită cu doar cî­te­va zile în urmă. Antrenați de atmos­fera patriotică, publicul strigă numele celor de pe scenă la finalul fie­cărei piese.

După ce își dă seama că a pierdut numărul berilor din seara asta, un tî­năr cu ochi albaștri, merge cînd aproa­pe de scenă, cînd spre spatele sălii cu pași dezechilibrați, provocînd nemul­țumiri. „Hei, tu cum dansezi? Păi, stai cu fața spre scenă că o să mă dă­rîmi”, îi reproșează o tînără. „Gata, scuză-mă, gata”, încearcă tînărul să fie politicos, ca doar după cîteva mi­nute să primească din nou o privire fulgerătoare după ce se izbește din nou spre blonda din fața lui, chiar dacă prietenul lui încearcă să îi îm­pie­dice dezechilibrul. Versurile melo­diei „Frunzuliță, iarbă deasă”, interpre­ta­tă de cei de la Subcarpați alături de Mădălina Pavăl și AFO sînt fredonate de alte două tinere scunde ca­re încearcă să ajungă măcar cu pri­vi­rea pînă la scenă. Însă după ce ace­lași tînăr amețit de băutură se cla­ti­nă în fața lor, preferă să se întoarcă undeva în spate. „Ce-o fi cu el? Chiar în halul ăsta?”, spune una dintre ele. „Eu am venit să mă distrez, nu-l mai băga în seamă”, spune cealaltă continuînd să cînte.

Mîinile rămîn sus, iar drapelele încă mai flutură deasupra băieților de pe scenă, dînd publicului energie să cînte melodie după melodie. Dacă piesa „Dă cu arcu” , îi convinge pe cei prezenți să danseze în timp ce cîntă, atunci piesa „Viața-i mare îi în­tristează”, îi copleșește, asta se simte și din reacțiile publicului, ca­re ascultă liniștit versurile.

Hip Hop-ul îndeamnă la dans, iar folclorul la cînt. Iar asta se cunoaște din atmosfera încinsă pe care o în­tre­țin tinerii care devin din ce în ce mai tulburi și care încep să își piardă controlul. În așa măsură încît nici spa­țiul de dans nu mai este de ajuns. „Au­zi, dă-te-n colo”, e replica unui tî­năr cu privirea pierdută care își fa­ce loc în jurul său, cît o roată. Dan­sea­ză, cîntă și simte asemenea celor de pe scenă. Nu ar fi fost o problemă da­că atunci cînd cei de la Subcarpați au dis­părut de pe scenă și-ar fi dat și el seama.