Nebunii de alb și-au capturat reginele în Phoenix

Șoc-șoc-groază! 1 comentariu la Nebunii de alb și-au capturat reginele în Phoenix 149
Nebunii de alb și-au capturat reginele în Phoenix

Scaunele verzi din fața scenei, așezate simetric în Phoenix Cafe, au fost ocupate sîmbătă seară de tineri, copii și oameni trecuți de prima tinerețe, cu mult înainte de începerea concertului lui Emeric Imre. Îmbrăcat într-o cămașă albastră, acesta a stat la o masă de lîngă intrarea principală, și a întîmpinat fiecare fan care intra, cu cîte-un zîmbet. „Noaptea de neuitat”, promisă de artist, a început puțin după ora 21.00, cu o călătorie în timp, solistul interpretînd atît melodii scrise de el, cît și de poeți precum Nichita Stănescu și Adrian Păunescu.

„Mulțumim că veniți la concer­tele noastre live într-o lume, din pă­cate, plină de playback”, așa și-a început concertul folkistul Emeric Im­re, exprimîndu-și regretul despre cum arată astăzi muzica „la modă”. Pe pereții din Cafeneaua Phoenix, stau falnice caricaturile unor artiști folk, iar orice cunoscător al acestui gen de muzică găsește aici o at­mos­feră familială. După tablourile cu Mir­cea Vintilă, Alexandru Andrieș și Mircea Baniciu, găsim un desen și cu Emeric Imre, chiar în mijlocului localului, semn că solistul este de-al casei.

Cum s-au stins vocalele

Cu o înfățișare boemă bătută de patina timpului, artistul urcă pe sce­nă și începe să-și acordeze chitara, în timp ce încearcă, parcă, să cuprin­dă cu privirea tot publicul. Oame­nii au început să se îngrămădească u­nul după altul pe scaunele din jurul scenei, entuziasmați și nerăbdători de începerea concertului. Un murmur se ridică deasupra rîndurilor, iar lumina se stinge încet, încet. Pe sce­nă și-a făcut prezența, în aplau­ze­le publicului, alături de Emeric Imre, Jimmy El Lako, chitaristul celor de la Nightlosers, „unul dintre cei mai buni chitariști români contemporani”, după cum îl recomandă artistul.

„O să cînt prima dată «Nebun de alb» și apoi toată lumea pleacă a­casă. Mă gîndesc că doar pentru ea ați venit.” Amuzînd întreaga sală prin această glumă, Emeric Imre a îmbrățișat publicul cu umorul său. Prima melodie nu a fost însă „Ne­bun de alb”. Concertul a debutat pe versurile lui Adrian Păunescu cu piesa „Sfîrșit de film”. „Voi merge cu toate-ale tale/ Cînd flăcări abia mai ard”, răsună din boxe, în timp ce oamenii timizi nu îndrăznesc de­cît să asculte. „Cînd simțiți nevoia, puteți interveni”, îi încurajează solis­tul pe cei strînși în local și fără să e­zite prea mult, spectatorii au început să fredoneze versurile melodiilor.

Poate e o tachinare

„Și nici nu mai știu cine e și un­de este/ Și nici nu îmi mai pasă ce foc va găsi”, se destăinuie Emeric pu­bli­cului, în timp ce un tip înalt, cu pă­rul lung și barbă neagră, încearcă să devină vedeta concertului, urcînd pe scenă și cîntînd peste solist, spre amuzamentul publicului. „E ca un frate de-al meu și ne mai tachi­năm”, îi scuză solistul intervențiile. Nu-și reia locul din public înainte de a-și asculta piesa preferată „Poate”. „Eu stau aici pînă termini de cîntat melo­dia asta”. „Ba ai să pleci de aici, că mă faci să uit versurile”, îi spune Emeric în timp ce chicotelile din pu­blic se sting sub acordurile de chi­ta­ră.

Colajul muzical a fost ca o trece­re grăbită de la o stare la alta, osci­lînd între melodii de suferință și ce­le de iubire incurabilă și dor. În par­tea a doua, Emeric și-a adus aminte de tinerețe, cînd cînta alături de Ioan Gyuri Pascu. După un moment de reculegere ținut în amintirea acestu­ia, concertul a continuat cu o melo­die compusă de cei doi în 1986, răs­plătită de public cu aplauze zgomo­tase. Un bărbat de vîrsta a doua, îm­brăcat cu haine de piele, și-a fă­cut loc în stînga scenei încă de la înce­putul spectacolului. A rămas acolo pînă la ultimul cîntec, fredonînd vers cu vers, toate melodiile care au răsunat sîmbătă seară în cafenea.

La noapte ne certăm definitiv

Timp de cîteva ore, Emeric a fă­cut o călătorie în timp pentru fanii mu­zicii folk, jonglînd cu versuri com­puse de Adrian Păunescu, Nichita Stănescu și alți poeți. „La noapte ne certăm definitiv,/ Ne despărțim în mici felii de pîine”, fredonează publi­cul, aproape acoperindu-l pe Emeric.

Bătînd din palme, aceștia aștep­tau nerăbdători melodia promisă încă de la început, devenită carte de vizită pentru solist. Fără vreo in­troducere, „Nebun de alb” a fost re­cunoscută imediat de oamenii din public. Cu vocile încălzite parcă spe­cial pentru ultimul și marele mo­ment al spectacolului, oamenii au început să cînte „Acum sînt mai pus­tiu ca totdeauna”, vocile lor răsu­nînd unitar sub acordurile de chi­ta­ră.

de Sebastian POP

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Un comentariu

  1. Sabin Burciu 13 decembrie 2016 at 22:33

    Admitere, admitere, admitere!

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top