Rockul admiră picturile din „Sala pașilor pierduți”

Vocea puternică care emană siguranță a lui Tudor Turcu, cîștigătorul ediței a doua a emisiunii X Factor și finalist la Eurovizion la faza națională de anul acesta, a răsunat într-un local din Iași pentru prima dată. Pe 22 mai, de la ora 21.00, cîntărețul rock a interpretat live în London Pub. Fiindcă puțini au venit să-l vădă și să-l asculte pe artist, acesta nu s-a demoralizat. A cîntat, a glumit și s-a lăsat cucerit de domnișoarele care îi iubesc rockul.

Imediat după ce Dj-ul ascuns du­pă un pupitru dintr-un colț al pub-ului London Pub „îi dă gaz”, cîn­tă­rețul Tu­dor Turcu coboară de pe scenă și se amestecă printre cei a­pro­ximativ 30 de oameni care au venit să-l asculte. O voce puternică și im­pu­nă­toa­re pune stăpînire pe atmosfera liniștită legănată de bere și țigări, iar micul său public își ia telefoanele și începe să facă poze și să-l filmeze pe rocker. Atenția acestuia este îndreptată că­tre un grup de fe­te care și-au ales de mult locurile în fa­ță pentru a vedea bine spre sce­nă, însă Tudor nu prea stă pe aceasta, ci printre oameni „pentru că aici este cel mai bine” își explică gestul.

Cîntă „Purple rain” de la Prince și le zîmbește tuturor, vorbește cu cei pre­zenți și mai și glumește cu ei. Cînd ritmurile lente ale piesei despre ploaia mov e­va­de­ază din bo­xe și vocea pune iarăși stă­pînire pe lo­cal, un băiat și o fată se leagănă ușor odată cu muzica, iar Tudor i-a invitat, pentru că au fost pri­mii care au ieșit la dans, să urce pe scenă. Cei doi își zîmbesc com­­plice bu­cu­rîn­du-se de a­pla­u­ze­le și a­ten­ți­a tuturor pentru cîteva minute.

La vînătoare de rocker

Tudor Turcu ține stîns microfo­nul în mîna dreaptă, lăsînd să se vadă că încheietura îi este ascunsă de brățări negre din piele, una dintre ele fiind acoperită cu ținte. De­ge­te­le sînt împodobite cu inele mari, iar de pantalonii cîntărețului este atîrnat un lanț gros care se mișcă atunci cînd ține ritmul cu piciorul. La fel ți­ne ritmul și o chelneriță care este foarte mîndră de desenul pe care l-a făcut cu cretă al­bă pe tabla ce stă deasupra barului. Este un portret a lui Tudor Turcu ca­re seamănă cu artistul, chiar și spre surprinderea ei. Fata, care mai este însoțită de alte trei prietene, fac tot posibilul pentru a-i atrage a­ten­ția cîntărețului, nu se sfiesc să ne­gocieze cu acesta prețul pentru de­sen.

Una dintre fete, tot blondă, stă un­­deva în întuneric și fumează li­niș­tită cîteva țigări, iar după ce pe fruntea rockerului apar primele pi­că­tu­ri de transpirație, ea trece pe lîngă el ca o felină care își studiază prada și îi pune în mînă un teanc de șervețele. Du­pă, își așează bluza neagră tran­sparentă și dansează lîngă prie­te­ne­le ei. Nici nu se ternimă melodia că blon­da vine iar cu o mînă de șer­ve­țele pe care i le dă tot lui Tu­dor. Aces­ta acceptă politicos și con­ti­­nuă să cînte.

Oamenii bat din pal­me pe me­lo­diile lente precum „Use Somebo­dy” și „Supergirl” și doar trei doa­mne stau liniștite într-un alt colț al pub-ului, se uită atente la cîn­tă­reț și zîm­besc una la cealaltă. Cea cu blu­ză de mă­tase își face curaj și merge lîn­gă artist în față și se amestecă prin­tre oamenii care dansează în ho­ra ha­o­tică pe care Tudor a pornit-o pe me­lodia trupei Talisman, „Nun­ta”. A­ces­ta stă în mijlocul cercului și cîntă cu plăcere piese cu care s-a ca­lificat la Eurovizion sau pe care le-a interpretat la X Factor.

Este prima dată cînd Tudor Tur­cu a venit să cînte la Iași și a ajuns în oraș cu o zi înainte pentru a-și în­depli un vis pe care îl are de mult și anume să vadă „Sala Pașilor Pier­duți” de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Artistul le spu­ne celor prezenți că își dorește de mult să vadă picturile pe care „clasicul” Sabin Bălaşa, așa cum îl nu­meș­te acesta, le-a realizat pe pereții ce­lei mai vechi universități din România.

Neatinsă de sensibilitatea pentru artă de care rockerul a dat dovadă, una dintre vînătoarele de atenție, pare totuși im­presionată de melodiile cîntate de Tudor deși nu le știe versurile. Însă, cel mai important, se face că le știe.

Mi­mează cu gura cuvinte pe care nici ea nu le înțelege și se folosește de tot corpul pentru a se face re­mar­ca­tă, dă din cap violent și părul îi a­co­peră fața și decolteul. Cînd o­bo­seș­te se așează pe scaun și își continuă să se zbînțuie, iar Tudor îi zîmbeste. Un zîmbet și cîteva poze este tot ce au reușit să vîneze fetele.