Comedie din picioare

Miercuri seara, pe 25 februarie ne-am adunat în Dublin Pub ca să mutăm ridurile de pe frunte în col­țu­rile gurii la un stand-up comedy. Pe scena îngustă ur­că întîi Serghei, ritmul glumelor este continuat de cîțiva prieteni de ai lui și apoi de blonda Alisia care nu uită ni­ciodată să facă aluzie de culoarea părului.

Bineînțeles, cu ce se putea începe seara dacă nu cu cî­teva glume despre Vaslui și implicit moldoveni? Serghei ține să le men­țio­neze arabilor cum se pronunță corect numele lui. „Serhei, nu Sir Gay”. Apoi spune cît de mult apreciază mol­do­venii. Astfel am aflat ce i-ar fi spus Adam Evei dacă era moldovean, atunci cînd acesta i-a dăruit mărul. „Ești ne­bună, fă? De ce să irosim așa me­rele cînd am putea face țuică?”. De la o masă apropiată de scenă, o fată brunetă rîde nestăpînit și foarte zgomotos. Serghei nu își poate continua glu­mele, se abține cu greu să rîdă de rîsul ei, și roagă politicos „să o dea cineva pe silent, vă rog”. Probabil aceea era vocea interioară a invidiei, căci în anumite momente, publicul reacționa mai bine la rîsul fetei decît la glumele lui.
Printre alte imagini auditive semi-pornografice, tî­nă­rul brunet cu cămașă roșie în carouri recunoaște că nu prea poate să facă o femeie „fericită”. Își pune lejer o mînă în buzunar și, cu o expresie nepăsătoare, strîm­bă gura de parcă ar ține un pai. „Iubita, mai bine dă-mi o scobitoare și evadez din Alcatraz”, iar cei din sală iz­buc­nesc în hohote. Spune că femeile sînt limitate, alfabetul lor se oprește doar la G. Și ne mărturisește pa­ralel că el tocmai cu acea literă nu are treabă.

Însă brusc unul dintre arabi strigă către băiatul de pe scenă „superman”. „Nu Superman, Serghei! Mulțu­mesc, știu că semănăm din profil”. Chiar dacă tînărul pleacă, as­ta nu însemnă că vizitatorii străini sînt ignorați. Pe scenă urcă rapid ca o gazelă, blonda Anisia. Devine „na­șa” personajelor din public și începe să îi boteze cu po­recle. Așa că fata care rîde strident se procopsește cu nu­mele „Flipper”, iar arabii „Alibaba” și ocazional „Mahomed”. După o serie de glume vechi cu Oana Roman, tînăra îi provoacă pe băieții din sală „să ridice mîna cei care o au mică”. Bineînțeles, nimeni nu ri­di­că mîna în afară de „Alibaba”. Iar cînd Anisia îi tradu­ce ce anume înseamnă, lasă mîna jos rușinat și strigă tare „No, no, no”.

Trebuie să recunoaștem că la glumele care relevă adevărul am rîs cu toții cei mai mult. Și ne-am simțit cu toții cînd Serghei a spus că cea mai des întrebare adre­sa­tă unui chelner e „care e parola de la wireless?”