Bătuta de la Botoșani s-a auzit la ocarină

Fetele și-au ales cele mai bune baticuri, băieții și-au curățat cușmele din păr de oaie și împreună s-au pus la bătute, hore și sîrbe. Iar dacă tot s-au întîlnit, au ținut-o vreme de două zile (20 și 21 martie) într-o petrecere. La Casa de Cultură a Studenților din Iași, tinerii s-au întrecut în ale cîntatului pentru a arăta că-s cei talentați „Din bătrîni, din oameni buni”. La cea de-a cincea ediție a festivalului, din cei 20 de concurenți, Andrei Iulian Maxim a arătat că-i cel mai bun în ale cîntecului de joc.

„Ioane, Ioane, măi bărbate, de la întuneric mă scoate”, cînta cu jale solista de pe scenă. Între suspinele ei, cîteva doamne în vîrstă își duceau mîna la piept, participînd cu toată inima la suferința cîntăreței. De îndată ce s-au aprins luminile, jalea a trecut o dată cu apariția maestrului Marinică Botea, iar orchestra ansamblului „Doina Carpaților” a dat startul celei de a cincea ediții a festivalului–concurs „Din bătrîni, din oameni buni”.

Cu mîinile ținute lîngă trăista roșie și cu privirea-i ascunsă pe sub genele negre, Iustina Irimia din Flămînzi a început să cînte o doină despre greutățile vieții. În schimb, Oana Maria Stroia a încercat să-i cînte lui bădița, că poate, poate o cere în căsătorie – „Spune bade, spune-mi mie, Care fată-ți place ție / Că de cînd ai făcut armata / Nu ți-ai ales încă fata”.

Demult nu a mai fost acordeonul apăsat cu atîta patimă cum a făcut-o Gheorghe din Cernăuți. Și-a mișcat degetele pe micile clape ca și cînd ar frige, iar sîrba cîntată mai că i-ar fi făcut pe cei doi bărbați de la TVR din ultimele rînduri să facă o horă în toată sală, dacă n-ar fi trebuit să aibă grijă de camerele de luat vederi.

Clipa Margaretei

A doua seară, podeaua scenei din sala Gaudeamus a pocnit sub picioarele aprige ale tinerilor dansatori din trupa lui Petru Șușu. Au început să chiuie. Nu de alta, dar se spune că alungă tot necazul. Au încins cîteva bătute și învîrtite de spuneai că era o nuntă, numai că lipsea alaiul. „Titirez, asta sînt fetele astea, titirez motorizat”, mărturisea o fată prietenei sale, în timp ce admira mișcările dansatoarelor din fața lor.

Dacă Gherghe Zamfir a fost la fel de timid ca Laura din Piatra Neamț, clar că tînăra aceasta va avea o fărîmă din norocul lui. Cu naiul alături, ea a reușit să impresioneze juriul și a luat locul întîi la categoria „soliști – instrumentiști”. A fost acompaniată de orchestră, iar după o doină de jale, le-a demonstrat celor din sală, că poți să o pui de o învîrtită fără să fie vreun cîntăreț. În schimb, premiul cel mare în acest an l-a luat botoșăneanul Andrei Claudiu Maxim, reușind să impresioneze prin măiestria cu care mînuia cele patru instrumente de suflat.

Optimismul la români

„Prima oară l-am auzit la o nuntă și îmi aduc aminte că nu am stat deloc jos în noaptea aceea”, i-a mărturisit o doamnă, mîndră, după ce l-a văzut pe Nicolae Glim venind pe scenă. Cu zîmbetul pe buze, cîntărețul a început să le zică: „Doamne, bine o mai fi dacă n-aș îmbătrîni” și i-a îndemnat pe cei din sală la un dans. Singurii care i-au ascultat sfatul au fost copiii care au început să țopăie pe scaune.

Nu a avut noroc badea Ignat, oricît ar fi fost el de bogat, iar Margareta Clipa l-a ales pe Vasile, chemîndu-l la horă. Interpreta din Maramureș a stîrnit cele mai multe aplauze din partea celor prezenți în sală, iar după „Zi-i, Vasile, zi-i” le-a spus tuturor că oricît de grea o fi viața „pentru o băutură se găsesc bani”. Chiuturile s-au purtat mai departe prin holurile Casei de Cultură, iar tropotul cizmelor bărbătești s-a auzit ca un ecou prelung.

George GURESCU