Adevărata Basarabie se cunoaște dansînd

Provocarea studenților din ATRAG (Asociația Tinerilor Români din A­fa­ra Granițelor) de a cu­noaș­te „Adevărata Ba­sa­ra­bie”, o Basarabie a Ro­mâniei, cu aceeași lim­bă, cultură și valori, s-a încheiat prin „Let’s fan­tasize!”. Petrecerea din Skye, de miercuri, 26 mai, a avut drept invitat un român de dincolo de Prut, Cătălin Jo­san, megastarul de care s-au îndrăgostit toate studentele. Acesta, plăcut surprins de o ase­me­nea inițiativă a încercat să cînte și să încînte, plîn­gîndu-se doar de prea multă căldură.

„Cum o fi oare «Adevărata Ba­sa­rabie»?” se întreabă un tînăr pri­­­vind afișul campaniei al cărei sfîr­­șit toc­­­­mai începuse să-l săr­bă­to­reas­că. Pa­­­șii mărunți, dar entuziaști fă­cuți în de­­­­­cursul lunii mai de ATRAG pentru descoperirea pă­mîn­­­tului ro­mâ­nesc încercat de isto­ri­e și subjugat de sis­­teme, s-au în­drep­tat spre un loc un­­de ți se cerea doar un zîmbet în­­cre­­zător. Muzica hou­se, cli­enta cea mai fidelă a Skye-ului a miș­cat cei pes­­­­te 400 de „oas­peți” în a­celași ritm, făcînd aș­tep­tarea mai plă­­cută. Ni­­­meni nu a re­gretat cînd un „Bu­nă sea­ra Iași!” a fost dat de Că­tă­­lin Jo­san.

Furorii Veronicăi cea demonică

Încîntat nu numai de ini­țiativa ti­­­­nerilor basarabeni, care „nu u­ită nici de unde au plecat, nici cine le sînt strămoșii”, ci și de mol­do­ven­ce­le frumoase, solistul a ținut o da­tă la do­­­uă, trei melodii să le amintescă bă­­­­­ieților cît de norocoși sînt. De-a­tî­ta bucurie a­ceștia au cedat pînă și lo­cu­­­rile de pe boxe, de unde cerșeau pri­­­viri ad­mi­rative.

 „Chiar că-i diabo­li­că Ve­ro­ni­ca as­ta!” ex­cla­mă un student cu o be­­re într-o mînă și țigara în cea­laltă.

Alături de un toboșar cu plete și un chitarist ce a stîrnit mai multe sus­­­­­­pine decît el, basarabeanul a fost ca un titirez pe scena în­gus­­­­tă. Pentru ce­le mai noi piese ale sa­­­le, ca și pentru cele „împrumuta­te” de la străini, el a fost răsplătit din plin cu aplauze și cu dansul unei bru­­ne­te ce s-a că­ță­rat pînă la el. S-ar fi ur­cat ele și mai mul­te, dar îndemnul lui Cătălin de a nu lăsa fe­te­­le fru­moase să scape a fost ascultat a­se­menea unei porunci de băieții ce nu își mai găseau locul la concert. Iar pentru cîntăreț, care și-a dorit să mai ră­mî­nă în Iași, s-a gă­­­sit un loc în că­mi­nele C5 sau C6. Nu s-a putut ho­­tă­rî asupra niciunuia, că­­ci fetele din am­bele tabere au țipat la fel de ta­re.

A mai luat cîteva șer­vețele să-și ștear­­gă fruntea asudată și a mai cîntat cî­teva melodii. „Dra­gii mei, o să vă po­vestesc des­pre o fată fru­moa­­să pe nu­me Ve­r­o­ni­ca­…de­mo­ni­ca”. Spusă în graiul mol­­­dovenesc a avut far­me­cul pe ca­re nici măcar pre­miera piesei „Don’t wanna mi­ss you” nu a re­u­șit să-l trezească în gla­sul celor pre­­zenți. „Chiar că-i diabo­li­că Ve­ro­ni­ca as­ta!” ex­cla­mă un student cu o be­­re într-o mînă și țigara în cea­laltă.

Hora bucuriei

Nici hora nu putea lipsi de la o ast­fel de seară. Plini de viață, cu spi­­­­­ritele încinse, tinerii și-au dat mî­nă cu mînă ca-ntr-o unire care nu a fost ni­ciodată pusă sub semnul în­tre­­­bării. Pe ei, Pru­­­­­tul nu i-a împărțit ni­­cicînd în „cei de aici și cei de din­co­­­lo”. Fie că au fost pe un mal sau pe celălalt, tot spun că se simt ca a­ca­­să, iar pentru asta dan­­sul lor a ră­su­­nat de glasuri vioaie și bătăi pu­te­r­­ni­ce din palme.

După con­certul in­­vitatului basa­ra­­­­­bean și încă un bis ce­rut de pu­blic, a ur­mat un joc al blitz-u­rilor. „Vrei să te pozez cu Cătălin sau îl vrei pe chi­­­­­tarist?”, își întreabă o tî­nă­ră inde­ci­­să prietena. Pînă la ur­mă se ho­tă­răsc să strîngă cî­te o amin­ti­re cu a­mîn­­­­doi. Doar stu­dentul care se gîn­dea cum arată a­devarata Basa­ra­bi­­e, a mai tras cu ochiul cînd la ani­ma­­­toa­re, cînd la a­fi­șul de unde por­ni­se ne­­dumerirea lui de la în­ce­pu­tul se­­­rii. Oftează ve­sel și spune ho­tărît: „Straș­­­­­­nică trebe să fie!”.

Andreea JUGARU