Nu există loc pentru oameni firavi în box. Doar cei mai duri sînt spovediți înăuntrul ringului de box, cu sînge și vînătăi. Deși sportivii sînt în mare măsură disciplinați de mici, aceștia nu sînt imuni în fața neînțelegerilor, care se rezolvă mai totdeauna cu mănușile roșii peste pumni. Însă, atunci cînd nu se ajunge acolo […]
Fie mînați, fie manipulați, ultima dată cînd au ieșit românii în stradă n-au făcut-o de bucurie. Au ieșit să înjure, să țipe, să plîngă și să-și smulgă părul. Poate că mare parte dintre ei au făcut-o pentru cei 50 de lei dați la colțul pieții, sau poate pentru cele 50 de camere care îi înconjurau […]
Mersul la piață a gîrbovit-o, a aplecat-o de șale ca pe o cîrjă. Abia își tîrîie babornițele după ea. Cînd are noroc, se mai oferă cîte cineva să o ajute pînă în piață. Mereu mi-a plăcut genul acesta de cavalerism. Dar pînă să le urce ea pe toate în maxi-taxi, șoferul își pierde răbdarea. E […]
Numai să nu mă fac de rîs. Asta-mi spuneam cînd lucram la un articol; încercam să învăț cît mai multe lucruri despre personajul meu, pînă cînd credeam eu că l-am deslușit. În fața unora mă simțeam ca Margaret, pisica de pe acoperișul fierbinte a lui Tennessee Williams; în alte dăți eram ca un spectator în […]
În Napoli nu există intimitate. Dar nici vreo jenă în a-și expune zgomotos certurile familiale sau conjugale, bîrfele sau picanteriile serilor de vară, în a-și aplana neliniștea sufletească prin vreo două urlete, urmate de pupat pe obraz și împăcat. E un popor pasional, mi se spune, iubește și urăște cu aceeași intensitate. Intensitate pe care, […]
Mereu asorta pantofii cu geanta. Avea colecții întregi. Și rochii ca de pe reviste. Se machia frumos. Era slabă și avea toate semnalmentele unei doamne. Băieții erau înnebuniți, se comportau ca scăpați din cușcă, rîdeau la glume triste și se înroșeau cînd erau chemați la tablă. Profesoara de engleză era modelul tuturor fetelor din clasa […]
Nu s-a pus niciodată pînă acum, cu adevărat, problema culturii așa cum a făcut actualul șef al Institutului Cultural Român, Andrei Marga. În ce ignoranță trăiau oamenii din țara aceasta! În lipsa unor repere adevărate, mergeau la teatru, la operă, (uneori chiar și la cinematograf!), cînd tot ce aveau de făcut în nopțile reci era […]
E greu de găsit un moment în istoria TVR-ului în care viitorul a arătat atît de sumbru. Sabotată de Parlamentul care trebuia să o susțină, părăsită de angajați și de public, aceasta se scufundă din ce în ce mai mult într-o groapă din care nu o poate scoate nici o reformă. Acum, angajații așteaptă să […]
În definitiv, de ce-ar trebui să avem o televiziune publică? Doar pentru că există de mai bine de 50 de ani? Sau pentru că toate țările europene au așa ceva? Dacă tot a ajuns la o datorie atît de mare, n-ar fi mai ieftin s-o desființăm, să-i vindem activele și, din banii obținuți, să instalăm […]
Priveam, săptămîna trecută, audierea noului CA al TVR, în comisiile de mass-media din Parlament, și-mi spuneam în gînd: „N-avem noi atîta pîine, cît circ pot produce oamenii aceștia…” Împunsături, acuze, apeluri mîrlănesc-politicoase (da, da, politețea poate fi folosită cu rea-credință) și mult, mult discurs politicianist. Povestea nu e simplă, dar e destul de clară. În […]
În vreme ce o neliniște tot mai accentuată și plină de suspiciuni asupra procesului de restructurare, deloc ortodox juridic, cuprinde Televiziunea Română, o erupție de energii negative inundă Intranetul instituției, recent făcut public de „Evenimentul Zilei”. Unii membrii ai Consiliului de Administrație se răfuiesc între ei, pe partide, mai preocupați de putere și control, decît […]
Televiziunea e în pericol de dispariție, iar posturile TV se află în permanență căutare a unei momeli eficiente pentru a pescui mai multe guri căscate. Antena 1 și PRO TV s-au folosit de aceeași soluție pentru a-și mări audiențile, avînd drept nadă pe Ioana Tufaru, fiica solistei Anda Călugăreanu și actorului Dan Tufaru. Imaginea acestei […]
După ce a fost demis din funcțiile de președinte și director general al Bursei din Sibiu (Sibex), brokerul Cristian Sima este suspectat că ar fi plecat din țară cu 70 milioane de euro. „Cristian Sima nu mai poate fi contactat de lunea trecută, și potrivit unor zvonuri din piața de capital, ar fi dispărut cu […]
„După ce termini cu licența plecăm” „Unde?” „Nu știu, hai în Pula, în Croația”. Și așa, dintr-o idee de seară, la o bere, s-a născut un drum de vreo 3680 de kilometri cu autostopul, din Constanța pînă pe malul Mării Adriatice și înapoi. Am schimbat 11 mașini mici și 11 TIR-uri, camioane și camionete, vreo […]
Au uitat de cîți ani de vin, încărcați cu provizii, să stea înșiruiți cu zilele în spatele Mitropoliei, în așteptarea binecuvîntării Sfintei Cuvioase Parascheva. Nici anul acesta n-au putut sta acasă, chiar dacă le vine mereu greu să-și lase gospodăriile și familiile pentru haosul pe care îl atrage, în oraș, sărbătoarea mîntuirii sufletelor.
Cînd alaiul de preoți cu torțe în mîini a pornit spre raclele Sfintei Parascheva și a Cuviosului Teofil, clopotele au început să strige din rărunchi. Chemau oamenii de pretutindeni să-i însoțească pe cei doi cuvioși împrejurul catedralei, iar ei, înfrigurați, se înghesuiau cu lumînări aprinse. Pe margine, gîngurind fără oprire o rugăciune cunoscută pe dinafară, […]
Așezat pe o bancă din fața Teatrului Național, cu chipul înspre Mitropolie și mîinile înfipte într-o sacoșă de rafie strînsă ghem, ’nea Nistor își molfăie în liniște ultimul dumicat de turtă rece. Face o cruce cît el de mare dar cu-atîta cumințenie încît abia-i auzi mișcările. Se-ntoarce cu fața spre răsărit rotind pe loc bastonul […]
Strada Mitropoliei e mai plină ca niciodată. De oameni cu sacoșele după ei, de miros de busuioc sau de ceară scursă de la lumînările abia aprinse. În fața catedralei e forfotă, iar pe bănci stau și cîte cinci oameni care abia se cunosc și își împart bucățele de anafură sau hîrtii pentru pomelnice. Pe o […]
Pe ’nea Ion l-am întîlnit în fața Mitropoliei, căutînd o foaie de hîrtie să-și scrie un acatist pentru el și pentru familia sa. Nu i-a fost greu să găsească așternut pentru rugăciunile și dorințele sale la o femeie venită în pelerinaj „tocmai de la 400 de km. „Cumsecade femeia că a rupt din carnețelul ei […]
Sînt acele lucruri pe care ni le mărturisim numai în oglindă, dar și-atunci cu rușine și teamă. Obiceiuri fără de care nu funcționăm firesc și care se leagă de noi ca niște ritualuri bolnăvicioase. Fie că ar trece neobservate, fie că ar încreți de uimire frunțile celor din jur, plăcerile astea se fac vinovate mai […]
