De ce n-are ursul coadă (și nici șanse să-i crească)

Priveam, săptămîna trecută, au­die­rea noului CA al TVR, în comisiile de mass-media din Parlament, și-mi spu­neam în gînd: „N-avem noi atîta pîine, cît circ pot produce oamenii aceștia…” Îm­punsături, acuze, apeluri mîrlănesc-politicoase (da, da, politețea poate fi fo­losită cu rea-credință) și mult, mult discurs politicianist.

Povestea nu e simplă, dar e destul de clară. În primăvară, noua majoritate par­lamentară respinge raportul de activitate al TVR și forțează, prin aceasta, de­misia consilul de administrație condus de Alexandru Lăzescu. Se proce­dea­ză la numirea unor noi membri. Conform legii de organizare și funcționare a serviciilor publice de radio și televiziune, grupurile parlamentare desemnează 8 dintre cei 13 membri ai CA-ului. Gru­purile parlamentare propun candidați – numărul candidaților fiind desemnat cu respectarea algoritmului politic din Parlament. Sublinierea mea: candidați. Acești candidați sînt apoi audiați de co­misiile reunite de mass-media, votați in­dividual, pe baza meritelor și ca­li­tă­ți­lor lor, fiind apoi validați în bloc prin vo­tul plenului. La alegerile din iunie, PDL-ului i s-a interzis de către partidele din majoritatea parlamentară sa propună ca­n­didați. Numele lor nu a apărut pe lis­ta candidaților, nu au fost audiați de co­misii. „Trebuie să faceți penitență” au declarat un parlamentar USL-ist. Adi­că vă pedepsim și vă luăm dreptul legal (aviz amatorilor!) Această încălcare fla­grantă a legii a fost sancționată de Cur­tea Constituțională care a ordonat re­luarea procedurii. Și așa ajungem la episodul de săptămîna trecută.

Ce au înțeles parlamentarii noștri din toată această poveste? Să se strîngă un pic pe băncuță, să le facă loc și ălora din PDL. Așa ca au re-negociat între partide pozițiile de membri în CA al TVR. Ca și cum legea ar garanta cuiva – ori­cui – locuri în CA, nu doar dreptul de a face propuneri. În felul acesta, parlamen­tarii au dovedit (cui mai avea vreo urmă de îndoială și/sau speranță) că nu pot gîndi mediile publice decît populate politic, pe bază de algoritm (dacă nu pot să le preia cu totul).

Discuțiile din comisii mi-au conso­lidat această convingere, punînd în­tr-un paralel absurd tema implicării par­lamentarilor Cristian Țopescu și Mă­dă­lin Voicu în procesul de evaluare a competențelor angajaților din TVR, pe de o parte, și afilierea politică (sau sim­patiile) ale reprezențanților PDL în CA, pe de alta. Acestora li s-au cerut ga­ran­ții că nu vor reprezenta „vocea, mîna și pixul” partidului în CA. În același timp, domnii Țopescu și Voicu au fost considerați profesioniști desăvîrșiți și „po­li­ticieni doar de conjunctură”, astfel în­cît participarea lor la evaluarea perso­na­lului TVR era nu numai de dorit, ci și obligatorie („Cunoașteți pe altcineva mai capabil?”’). Prezență susținută cu vorbe pătimașe și convingere nestră­mu­tată de partidele lor, de înșiși preo­pi­nen­ții și de vechiul/noul PDG al televizunii publice.

Ca „ai lor” sînt mai politicianiști, mai cozi de topor decît „ai noștri” ne-a dovedit-o, prin ricoșeu, și dna. Lucia Hossu-Longin, care a încercat, într-un rar gest de eleganță colegială, să îi ia apărarea dnei. Ada Meseșan (fostă și nouă membră în CA din partea PDL) cu următorul text: „A fost întotdeauna verticală. N-am simțit niciodată că apar­ține partidului la putere, cînd noi eram în opoziție.”

Cînd oamenii din televiziunea pu­blică se plasează de bună voie și des­chis de o parte sau alta a balanței politice, cînd politicenii și conducătorii TVR deopotrivă refuză să vadă uriașa in­com­patibilitate între funcția de parlamentar și orice implicare în mersul televiziu­nii publice, cînd negocierile se duc strict pentru respectarea unui algoritm statistic (în detrimentul unor criterii de competență), soarta cozii ursului este pecetluită.

Ioana AVĂDANI