Unirea, dezbinată de opoziție

Duminică, 27 martie, Chișinăul a ieșit din nou în stradă. De această dată este o altă formă de protest împotriva clasei politice putrede și care de mai bine de doi ani pare că e surdă la disperarea popurului pe care il conduce.
Mii de oameni au mers pe o distanță de patru kilometri la marșul „Dăm start UNIRII” cu tricolorul în mînă, cu pancarde cu mesaje: „Te iubesc, România!”, „Unire unioniști!” sau „Unirea face putere”. Este ziua în care aceștia au sărbătorit 98 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, înfăptuită în1918 de către Sfatul țării prin 86 de voturi pentru și trei voturi împotrivă. Acest act a fost urmat apoi de celelalte provincii românești – Ardealul, Crișana, Banatul, Maramureșul și Bucovina, astfel ca, la sfîrșitul lui 1918, să fie creată România Mare. Ceea ce, după cum știm, nu a rezistat prea mult în cronica istoriei românilor, mai ales datorită intereselor rusești, ca, pe 23 august 1939, după cum spun istoricii, Basarabia a fost ruptă de la țara mamă.

Însă uităm ce ne-a durut mai tare și este jalnic ceea ce se întîmplă astăzi în acest colț de Europă. Dacă în capitală unioniștii au ieșit la marș, 1.700 de delegați din toate raioanele Republicii Moldova s-au reunit în cadrul Congresului de constituire a „Sfatului Țării – 2”, forul reprezentativ al unioniștilor, și au adoptat „Foaia de parcurs a Reunificării pînă în 2018”. Însă dincolo de aceste manfestări, domnește o liniște tristă. În celălalt capăt de țară, în capitala de Nord, Bălți, în duminica trecută lumea nu a sărbătorit decît o zi de odihnă. Locuitorii orașului au marcat sîmbătă „cea de-a 72-a aniversare a eliberării de sub ocupația fascisto-românească” și au depus flori și coroane la monumentul din centrul orașului, „Tancul” îndreptat spre hotarele României. Vorbind cu oamenii îți dai seama că „Unirea” ce se strigă în capitală are un ecou prea răgușit în țară. Rusofonii, rusofilii și mulți alți moldoveni îndoctrinați de „imperiul lui Putin” nu vor să audă de nici un fel de unire. Ba, mai mult, au curajul să-ți spună drept în față „plecați în România dacă sînteți români!”, cu toată convingerea că țara e a lor, a celor ce mai cred în comuniștii care le-au dat pensii sau în rușii care le-au adus lumină.
Impasul politic, economic și de toate tipurile, care domină Republica Moldova este o consecință tocmai a acestei dezbinări a populației din interiorul țării, a lipsei de încredere în cine sîntem și de unde venim. Majoritatea unioniștilor văd unirea ca pe o salvare, ca pe unica șansă de a merge în direcția dezvoltării europene, dar ea nu poate avea succes atîta timp cît rămîne doar la nivelul unui marș în început de primăvară.