Trenurile au fost oprite în cele mai apropiate stații

S-a întîmplat ce trebuia să se întîmple, și niciun cetățean cumsecade nu poate zice că n-a fost prevenit. România a trecut la ora de iar­nă, ceea ce înseamnă că, în di­mineața zilei de duminică, ora 4 a devenit ora 3. Au fost date înapoi ceasurile gre­oaie din gări sau piețe publice, precum și deșteptătoarele kitschoase, de­corate cu găini care ciugulesc la fiecare secundă. Te­lefoanele mobile deștepte s-au dat singure înapoi, la căpătîiul posesorilor fără de griji.

Toate buletinele de știri au a­nun­țat, ca în fiecare an, că CFR a dispus oprirea trenurilor în cele mai apropiate stații, pentru a regla programul circulației. Așadar, din punct de ve­dere instituțional, ora asta n-a existat: a fost topită cu totul în ne­miș­care. Iar orice român responsabil – că­­lător CFR sau nu – s-a odihnit cu o oră în plus, înaintea unei săp­tămîni în­­­cărcate. Mă consider un bun român, așa că am dormit pe rup­te.

Într-o duminică atît de lungă, ră­mîne totuși timp pentru o grămadă de chestii: pîine cu unt, ceai negru cu lapte, Dilema Veche citită pe să­rite, după regula personală (pagina 24, a­poi 3, 12, 19, cu revenire la 11 și sta­ționare la dosarul săptămînii), vreo treizeci de pagini de jurnal or­wellian pînă după prînz.

Am avut destul timp cît să mă mir pe îndelete de obiceiul scriitorului bri­tanic: în iulie și august 1939 interca­­lează, între relatări despre apro­­pi­erea unui crunt război, amă­nuntele vieții tihnite de la Wal­lington, acolo unde cultivă legume. Crește găini și două capre botezate Muriel și Kate. Pe 4 august, Or­well scrie: „Am mai dezgropat niște cartofi noi. (…) Azi dimineață am văzut iar găina pierdută”. Iar cîteva rînduri mai încolo no­­tează că o editură germană i-a ce­rut să scoată din cartea pe care ur­mează să i-o pu­blice „anumite re­feriri fără menajamente la Hitler”, precum și „un pa­saj de aproximativ o pagină, care su­gerează că războiul e iminent”. Mai încolo, cînd mitra­li­erele și bombar­dierele încep să-și fa­că treaba peste tot în lume, scriitorul descoperă în iarba din fața casei un miriapod fosforescent, „cu multe piciorușe sub­țiri pe fiecare parte și un soi de an­tene pe cap”. E o tehnică sim­plă de supunere a timpului is­toric: Or­well îl oprește în cea mai a­propiată stație, adică propria grădină.

A rămas vreme și pentru televizor: după cîteva scene de comedioară americană, cu un ratat care încearcă să cucerească o colegă din gimnaziu și o bucată de concurs muzical între anti-talente, dau de un jurnal de știri. Ca orice român res­ponsabil, caut să fiu informat. Aflu că mîine vor fi 12 grade Celsius la Tulcea și că un in­stitut belgian pentru securitate rutieră anunță că schim­barea orei duce, în fiecare an, la creșterea numărului de accidente, pentru că șoferii se adaptează greu. Tot acum se inaugurează cică se­zonul furturilor din locuințe, „pentru că hoții au o oră în plus pentru a sparge case”. În același material, un studiu al Universității din Liege avertizează că schimbarea înmul­țește depresiile și recomandă plim­bări în aer liber. Un cetățean responsabil se bucură de ora de iarnă, dar cu măsură.

Vlad ODOBESCU