Fruntași la chiul European

Leneși, dar naționaliști. Așa ne putem caracteriza,și nu altfel, după ce am numărat intervențiile europarlamentarilor noștri în ședințele instituției legislative europene.

Mai sîntem și chiulangii, pentru că, în comparație cu vecinii noștri din Slovenia, care au o prezență de peste 96% în ședințe, nu noi trecem pragul de 85%, situîndu-ne, astfel, în coada listei.

Studiul publicat pe site-ul www.votewatch.eu ne mai dă încă o palmă peste față, după ce „minunile” politicienilor noștri ajung, periodic, pe primele pagini ale cotidienelor internaționale. Dacă veți intra pe site, niște bare situate în ordine descrescătoare,colorate într-un albastru azuriu, vă vor indispune. Cele aferente țării noastre sînt scunde. „RO”-ul rușinos din capătul diagramei arată cît de disciplinați sîntem. Dacă tot cuvîntul „haos” a devenit o emblemă pentru comportamentul oamenilor din interiorul statului, de ce „chiul” nu ar reprezenta activitatea lor europeană?

Pentru că, așa cum am învățat încă din facultate, dacă nu ești prezent undeva, nu ești vizibil. Nu îți cere nimeni tema, nu îți pune întrebări incomode, nu comiți greșeli publice. (Bine, ultima parte este puțin deplasată, să nu uităm intervențiile „spumoase” ale Elenei Băsescu, „pata de culoare” din Parlament). E mai comod să lipsești decît să adormi pe scaunele comfortabile, în fața unei Europe active. Mai ales pentru Gigi Becali, renumitul „oier” și „Robin Hood al României” care are cea mai redusă prezență la plenare, de doar 27, 03 %.

Nu departe de acesta, Vadim Tudor a ocolit și el drumurile la Bruxelles. În plus, eternul candidat la preșendinția României a binevoit să intervină doar de trei ori din iulie anul trecut pînă în prezent. Să ne bucurăm că nu l-am instalat la Cotroceni, atunci. Dacă cei ajunși în Parlamentul European ne fac o asemenea imagine, ce să mai spunem despre politicienii de acasă? Sîntem așa cum vrem să părem. Să presupunem că acești oameni au avut probleme mai importante de rezolvat decît să citească o poezie în engleză. Să presupunem, în același timp, că imaginea țării nu reprezintă, pentru ei, o grijă. Să ne imaginăm că nu este o problemă nici pentru noi, „tonomatele”, „poporul”, „scandalagiii”. Cei care nu îi lăsăm să își facă treaba. Să chiulească, adică. „Așa să ne ajute Dumnezeu”, măcar să nu mai fim prinși.

Lina VDOVÎI