Bacșiș în buzunarul statului

Pentru noi, românii, bacșișul este o deprindere care arată calitatea unui serviciu, însă ne-am învățat ca, bun sau rău, să tot lăsăm niște bani pe masă. Chiar și moș Mihai, bătrînul cu geaca descusută și pantalonii murdari de glod, îi dă chelnerului cît îl lasă inima. Scoate din buzunar doi-trei lei pentru ca oamenii sa nu îl arate cu degetul. Nu e zgîrcit cînd bea seara cu prietenii de cataramă, dar cît îl va lăsa inima lui moș Mihai să dea cînd acesta va afla că statul îi umblă prin buzunare? Atunci bătrînul se va întreba în ce portofel vor pleca aceste impozite pe bacșiș, pentru că sigur nu va avea de cîștigat Ion, chelner de zece ani în cîrciumă din sat.

După un control al ANAF-ului care a găsit sume ce nu au putut fi justificate, legea bacșișului va impune un soi de registru de bani personali, în care angajații vor declara la intrarea în tură suma de bani pe care o au la ei. Însă nu numai acesta e mărul discordiei. Posibila legalizare a bacşişului în domeniul hotelurilor, restaurantelor şi barurilor a fost dezbătută deja de Asociaţia Naţională a Agenţilor de Turism (ANAT) care își are rădăcinile într-o campanie împotriva turismului „la negru”. Cred că ANAT-ul a rămas impresionat de politica Statelor Unite, țara în care fiscalizarea este strictă pînă la ultimul cent, unde tips-urile (n.r. bacșiș) sînt legale și impozitate. Însă aceștia nu s-au gîndit că lucrătorii din astfel de domenii au niște salarii pe departe a fi considerate americane.

Astfel că Ion, chelnerul dintr-un sat din apropierea Iașului, va trebui să-și declare toți bănuții din buzunar pentru a nu fi amendat. Iar, pe lîngă acestea,omul cu buzunarele găurite de sărăcie și de gura copiilor care cer mîncare va fi nevoit să scoată 16% din bacșișul primit de la clienți pentru că așa îi cere statul, care devine din ce în ce mai flămînd.

Foamea celor de la conducere se justifică doar prin faptul că orice leu trebuie să fie declar și impozitat, după practica din țările dezvoltate. Dar de cînd România a început să se numere printre acestea? Noi, o țară unde oamenii lipiți pămîntului cerșesc pe stradă, unde sînt sate fără curent electric și fără gaz, unde oamenii nu au acoperiș deasupra capului și se ascund de ploaie și de frig în casele care în curînd vor fi demolate, dorim să fim la același nivel cu Statele Unite, Elveția, Franța sau Germania. E absurd să furi din portofelul și așa subțire niște bani oferiți drept mulțumire pentru un serviciu de calitate.