Plătești bilet și #EXIST

„Noaptea Muzeelor” de anul ăsta m-a surprins plăcut. Muzeul Universității „Alexandru Ioan Cuza” s-ar putea mîndri oricînd cu cel mai bine pus la punct program. În fiecare cameră a muzeului, nu doar că a părut că faci parte dintr-un joc al studenților-voluntari, ci chiar te-ai putut simți ca un vizitator norocos, nimerind cel mai bun ghid dintre toți. Informați și bine pregătiți, studenții păreau să știe totul despre orice colțișor al expoziților. Apăreau lîngă tine, îți urmăreau privirea să vadă spre care dintre exponate se-ndreaptă și începeau să-ți povestească ce, cum, de cînd și unde a apărut prima dată, care a fost traseul lucrului cu pricina pînă acolo și cărui fapt i se datorează prezența lui într-un muzeu al universității. N-ai fi avut cum să ieși pe ușa muzeului fără să fi aflat măcar un lucru nou și fără să fi spus – „Ce idee bună asta cu studenții voluntari!”.

N-aș putea spune asta, însă, despre vreun alt muzeu ieșean care și-a deschis sîmbătă seara porțile. Deși au avut toate oameni care ba se ocupau să-ți dea ciupici de-acoperit papucii sau să te mențină pe-o linie dreaptă pe covor, n-a fost nimeni care să-ți explice la ce te poți uita, de ce anume începe traseul dintr-un anume loc și care-i cursul întreg al vizitării. În ciuda acestui lucru, oamenii tot au stat la cozi și, scuturîndu-și umbrelele la uși, s-au plimbat dintr-o cameră într-alta, cu copiii de mînuțe, în brațe sau cățărați pe umeri.

Ediția de anul acesta a „Nopții Muzeelor” a fost, însă, umbrită de un soi de grevă japoneză a unora dintre angajații muzeelor care, săptămîna trecută, au transmis o scrisoare deschisă prim-ministrului Sorin Grindeanu, prin care au cerut modificarea legislației privind protejarea patrimoniului cultural și eliminarea diferențelor salariale din instituțiile muzeale. Astfel, în Iași, în muzeele din Complexul Muzeal Național Moldova, ai fi putut întîlni sîmbătă seara angajați care, participînd la bunul mers al evenimentelor, aranjînd exponatele și continuînd și în mod normal munca, au purtat tricouri albe pe care era desenat un protestatar cu o pancartă. Mesajul acestuia era „angajat într-un muzeu”, iar sub el, mesajul angajatului spunea clar – „#EXIST. Muzeele nu sînt cultură de rangul 3!”.

Deși cu o ușoară notă de tristețe, simpla lor prezență printre vizitatori le-a transmis acestora și un mesaj puternic – acela că, oricît de nemulțumiți ar fi de condițiile de lucru, ei sînt conștienți de faptul că o instituție culturală are un rol vital într-o comunitate. Faptul că au arătat că muzeele lor nu pot lipsi și că nu-și pot închide porțile în preajma unui asemenea eveniment, aș spune că a fost un mesaj sănătos, pe care comunitatea ar trebui să-l răsplătească. Și nu cu un „like” sau o apreciere tacită ci cu ceva material – să iasă din casă, să plătească un bilet și să meargă, în timpul programului normal, la muzeu.