Un neam de amnezici

Duminica trecută a fost a 35-a zi de proteste în țară, cu 7.000 de oameni în Piața Universității din București și alți cîțiva prin celelalte orașe mari. Odată cu abrogarea OUG 13, mesajul central al celor din stradă s-a schimbat către demisia Guvernului, susținerea DNA și, mai nou, depolitizarea CCR, ale cărei decizii și ieșiri publice din ultima vreme sînt cel puțin discutabile. Noul ministru al Justiției, Tudorel Toader, rector al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (suspendat pe perioada mandatului de ministru), va avea dificila misiune de a nu ceda presiunilor PSD-ALDE în chestiunea modificărilor Codului Penal și Codului de Procedură Penală. Toader a promis sîmbăta trecută un nou proiect de modificare a legii penale și cu siguranță mulți ochi stau ațintiți asupra lui, ca nu cumva acesta să includă, într-o formă sau alta, vreo prevedere care ar face scăpați marii corupți ai țării, adică fix motivul pentru care a ieșit lumea în stradă. Tudorel Toader a fost numit acum zece ani judecător al Curții Constituționale fiind sprijinit de către grupul parlamentar al PNL, partid al cărui lider la vremea respectivă era Călin Popescu-Tăriceanu, actual lider ALDE, motiv pentru care unii se tem că rectorul UAIC ar fi fost adus la Ministerul Justiției pentru a plăti o poliță mai veche.

În același timp, e dezamăgitor, deși de înțeles, de observat că cei mai mulți oameni s-au întors în case după primele săptămîni de proteste. E obositor să ieși seară de seară, după opt-nouă ore de muncă, iar PSD-ALDE fix pe asta mizează. Orice s-ar întîmpla, ei mai sînt acolo încă patru ani, timp destul ca la un moment dat societatea civilă să-și ia chiar și pentru un moment ochii de pe ei și să adoarmă. Iar românii au demonstrat de dureros de multe ori că au memoria scurtă, așa că nu m-ar mira ca bolnăviciosul mariaj România-PSD să fie unul pe termen lung, cu încă o victorie a social-democraților în 2020.

Este bineînțeles și vina opoziției politice, slabă spre inexistentă. Există o criză reală de buni politicieni și lideri politici în întreaga lume occidentală, iar România nu este nicidecum o excepție, criză accentuată la noi și de faptul că nu avem cultură politică.Oameni calculați, calmi și care au dovedit că pot produce rezultate, precum Dacian Cioloș, au parte de susținerea unui segment redus al electoratului, în timp ce tot felul de fanfaroni corupți și manipulatori incorigibili ajung, de la un scrutin la altul, în funcții tot mai înalte.Este o situație fără rezolvare pe termen scurt-mediu, la care contribuie și educația, tot mai slabă, pe care o ciuntesc miniștrii de la un mandat la altul, dar și mass-media, infestată de tot felul de personaje și agendele lor dubioase.