Ultimele gînduri ale lui D.
Pastila de după 26 mai 2011 Niciun comentariu la Ultimele gînduri ale lui D. 5Dan, tu știi că piersicile au un gust mai bun dacă le folosești ca să eclipsezi soarele cu ele? Au razele lor de puf portocaliu. Și soarele ar putea fi o piersică uriașă, dar n-ar avea parfumul unei piersici. Și trebuie să ai mare grijă să închizi ochii înainte să muști din el ca să nu rămîi cu petale violacee pe sub pleoape.
***
Dan, știi cînd mi-am dat seama prima dată că sînt vie? Aveam trei ani și zece luni și mă jucam cu tata cu cercul zburător în spatele blocului. Și tata l-a aruncat prea departe. Am alergat după el, m-am împiedicat și-am căzut cu genunchiul într-un ciot de vie. Nu mi-au pus copci, aparent nu era la modă atunci, și am văzut în fiecare zi cînd mă uitam la rană, cînd nu mă vedea mama, cum mi se cicatriza. Genunchiul meu a fost de toate culorile curcubeului. Atunci m-a furnicat viața pe sub pansament pînă cînd a fost destul de palid ca să-l dau jos.
***
Nu cred că ți-am povestit vreodată faptul că am avut pînă acum cele mai fundamentale epifanii urcînd sau coborînd scări. Zău. Cînd am avut prima dată conștiința că voi muri îi duceam niște cumpărături bunică-mii. Cînd să apuc spre etajul trei am văzut pentru o clipă mîna mea într-o lumină portocalie de ora cinci. Era una din panglicile acelea de raze care scot la iveala toate fasciculele de praf de pe casa scării. Mi-am imaginat pentru o clipă întregul parcurs al vieții mîinii mele stîngi, de la gropițele dolofane ale degetelor pînă la falangele subțiri și noduroase ale unei bătrîne. Îți dă fiori, zău.
***
Dan, trebuie să știi că atunci cînd îți vor închide ochii ai să rămîi doar cu clipa aceea în care nu mai există timp. O să rămîi doar cu filmul acela voalat în fața ochilor tăi. Sper să-ți placă, Dan, filmul acela. Pentru că o să-ți fie și Rai și Iad și Purgatoriu și Infinit. A, și n-ai să mă uiți, așa-i? Aș vrea să-ți aduci aminte de flecărelile mele atunci, în clipa aceea.
Alexandra PANAETE









Adaugă un comentariu