Sub vălul pastei corectoare

Nu o dată ți-ai scuturat în trea­căt umărul, cînd ai avut cine știe ce decizie existențială de luat, spe­rînd să cadă de pe el un drăcușor și, cumva, îngerașul mic din par­tea cealaltă să se cloneze. Ce-i drept, cromatic te-a atras întotdeauna ro­șu. E și normal, nimic nu-ți face o­chii să strălucească mai mult decît lacul pantofilor de-un roșu aprins sau decît dunga aia roșie care par­că despică-n două cerul la asfințit. Te-ai putea mulțumi și cu albul, dar nu de data asta. Și nici de ur­mătoarea. Sîngele e roșu, inima e roșie. Da, da, inima e roșie chiar și dacă e de pluș și-atîrnă de-o tarabă. Chiar și trandafirii sînt roșii.

Dacă te-mpiedici pe stradă e din cauza greutății care-ți atîrnă pe umărul cu pricina. De cînd nu vrea și nu vrea să plece, individul ăsta cu drept de proprietate în apropie­rea timpanului și conștiinței tale, a-nceput să țină și-un inventar. Are-un soi de listă, cam ca a copiilor mici pregătită pentru Moș Crăciun, care-ncepe să se rosto­go­lească noaptea, cînd lumea nu prea ți-e dragă și chiar ai vrea s-adormi. Așteaptă el o oră fixă și, undeva du­pă trei, începe să-ți citească ce rele-ai mai făcut. Imită o voce dră­guță, seamănă cu cea a tipului din­tr-un talk show american pe care l-ai urmărit acum cîțiva ani. Aproape te face să zîmbești de drag.

Numărătoarea-ncepe de la lu­cruri inofensive, care nici măcar nu ți-ai imagina c-ar putea primi, vreodată, numere de ordine pentru o listă neagră – că n-ai stat la coa­dă la automatul de cafea, că n-ai zîmbit înapoi, că n-ai împărțit și tu jumă­tatea aia de biscuite sau că n-ai dat-o cu totul. Ei, oamenii ăștia par­că prea exagerează. Ce treab-o fi avînd omulețul ăsta, asortat frumos, cu toate mizeriile pitite de tine-n do­sul oricărei fapte demne de-amin­tit? N-ai nici măcar vreo pudră sau vreo vopsea albă să-i ascundă cu­loarea. Scotocește-te în rucsac; pas­ta de șters ar lovi doi iepuri dintr-o lovitură. Scoți un capac și transformi repede c-un corector omu­le­țul roșu într-unul alb și lista lui de­vine, dintr-o dată, invizibilă. Nici măcar tu n-ai să știi ce-ai mai făcut de-acum. Poți să-ncepi o reconstituire.