Importăm forme diverse
Pastila de după 1 martie 2011 Niciun comentariu la Importăm forme diverse 0Săptămîna trecută am avut o discuție de vreo oră cu un amic belgian. Printre altele mi-a zis cu ce-a rămas el din vizita sa în România de acum trei ani. În cap, dincolo de Casa Poporului, i-a rămas ideea că țara noastră nu investește destul în educație.
M-am întrebat o vreme de unde și pînă unde i-a venit lui tocmai asta, cînd avusese șansa să treacă cu mașina prin sate de țigani din tată-n fiu, pe șoselele noastre și să stea aici aproape o lună. Cum a ajuns el să-mi zică de educație cînd pe pielea mea am simțit cum facultatea la noi, cel puțin la nivel de programă, e mult mai grea ca la ei. Ca să nu vorbesc de liceu.
Apoi mi-am adus aminte de serile petrecute în bucătăria căminului din Bruxelles. Ăla era locul în care se mînca, se juca poker, se făceau cîntări și petreceri. Un fel de șezătoare planetară. Ei bine, 75% dintre portughezi, spanioli, brazilieni sau englezi, știau să cînte la chitară. Nu vorbesc de talent, nu era nici unul John McLaughlin, dar în C5 nu știu dacă erau trei în tot căminul care să știe mai mult de trei acorduri. Ei au învățat asta în școală, noi – după ureche.
Fără nici un dubiu, talent avem. N-am ajuns, după cum zic gurile rele, ultimii la împărțirea darurilor. Genetica e universală și combinații fericite de gene se fabrică și pe teritoriul nostru, pentru că asta nu ține de granițe sau de cultură. Doar că la ce ne folosește? Nu există un sistem de descoperire a lor în nici un domeniu. Cei norocoși dau de el din întîmplare, iar cei deștepți și-l exploatează prin muncă aproape silnică. Exhibiționiștii ieftini fug cu circul.
Alex VARNINSCHI









Adaugă un comentariu