Eu nu calc acolo

Suna alarma. Melodiile lui Shawn Mendes răsunau în camera cochetă, roz, de la etaj. Era 7:10. Dimineața de 5 octombrie era pentru Karina cea mai îngrozitoare. Cu o seară înainte a fost la ziua unei colege și au petrecut pînă seara, dar cînd s-a trezit, și-a dat seama că urma să fie o zi grea. Găsea tot felul de scuze numai ca să scape de strigătele mamei care răsunau în toată casa: „Te-ai trezit? Ai cinci minute să te pregătești, Karina! Întîrziem.”

Programarea la dentist era la 7:30. Mama Karinei era îngrijorată că nu vor ajunge la medic. Pînă acolo făceau doar 10 minute cu mașina, dar fata de 14 ani stătea în cameră, cu ușa închisă și cu hainele pe pat. „Să mă duc? Dar dacă mă doare? Eu chiar mă tem. Nu mă duc. Durerea asta de măsea va trece în timp.” Bau-baul ei era dentistul. Numai cînd se gîndea cîte ace va vedea, cum trebuie să stea le scaunul de la dentist, o luau frisoane. Vedea negru în fața ochilor de frică. Tremura și îi spunea mamei ei că va fi bine și că merg degeaba la dentist. Se va umfla mai tare, va avea dureri și mai mari după ce medicul îi va scoate măseaua. Nu e în zadar? Karina credea ceva, mama ei altceva. Nu ajungeau nicicum la un compromis. Și-a sunat pînă și cea mai bună prietenă ca să o însoțească. De 30 de minute era așteptată și de prietenă și de mama ei. Cu cheile în mînă, fluturîndu-le tot mai tare ca să-i atragă atenția, mama încerca să îi explice că e o intervenție ușoară, care durează cîteva minute. Cum prietenul la nevoie se cunoaște, Ela o mima pe mama Karinei din spate. Făcea semne că nu e deloc bine să mergi la dentist, că o va durea foarte tare și o să aibă o față de care vor rîde toți (își ducea mîna la gură, se lăsa jos pe covor de parcă durerea a doborît-o). Ela a avut o operație la o măsea cu un an în urmă și de atunci nu a mai călcat în cabinetul stomatologului. Atît i-a trebuit Karinei. Un impuls și mai mare ca să stea acasă.

Chinurile mamei de a o convinge au fost în zadar. Tatăl ei a sunat-o să o încurajeze, dar cînd să iasă pe ușă, și-a zis un singur lucru: „Dacă pe Ela a durut-o așa tare după intervenție, eu o să leșin. Mai bine mă tratez acasă.” Zis și făcut. A fugit în cameră, mama ei a telefonat medicul stomatolog să îi prescrie medicamente și Karina, pe lîngă faptul că a scăpat de dentist și de ace, a avut și o săptămînă acasă fără să plece la școală.

de Diana Nechita