Zidurile sînt ale lor

Am găsit graffiti-ul ăsta pe strada Al­catraz din San Francisco Bay Area: o fetiță ca aia din „Exorcistul”, cu ochi fu­rioși, pe fondul întunecat al o­ra­șu­lui, dar înconjurată de flori roz cît toa­te zilele. Pe umăr poartă un trafalet din care picură vopsea galbenă, fața îi e acoperită de un voal, iar pe aura ei gal­benă, mai mare decît a sfinților, scri­e „The walls are ours” („Zidurile sînt ale noastre”). Așa e: găsești fața lui Yoda ori a vreunui zeu pe cărămizile ma­gazinelor de cartier și ale barurilor chic, pe sub venele autostrăzilor.

Oakland-ul de azi e la limita între ghe­tou, IT și artă, fiecare în doze a­proa­pe egale. Ghetoul e o rămășită – una consistentă – a anilor ’60-’70. În anii 2000, Oakland era în continuare pe lista celor mai periculoase orașe din Statele Unite, dar de atunci crimina­litatea a scăzut constant. În 2012, au­to­ri­tățile au adoptat un plan intitulat „Operation Ceasefire”, care a rezolvat par­țial probleme similare în Boston.

În același timp, orașul are o con­cen­trație mare de artiști pe kilometru pătrat: nici nu trebuie să intri în ga­le­rii, studiouri sau cluburi de jazz ca să afli asta. Trebuie doar să observi aerul pierdut, melancolic, al multor cetățeni de pe stradă. De IT-iști Oakland-ul s-a umplut re­cent, la ceva vreme după explozia de companii din apropiatul Sillicon Va­lley. Azi, compania Pixar are un sediu i­mens în Bay Area, iar în jurul ei roiesc start-up-uri. Îi vezi și pe ei pe trotuare, to­cilari bine plătiți, de care nu mai rîde nimeni. Nu au zidurile, dar au cam tot restul.

Cele trei lumi ale orașului se în­cru­ci­șează mereu, iar rezultatele sînt de multe ori spectaculoase. Ghetou + artă = graffiti. Artă + IT = Pixar și alte cele. IT + ghetou = prostituție, zice Louie, un tip venit în vizită la noul meu coleg de apartament, foarte supărat pe tipii ăștia, care „nu-s decît niște mecanici de computere, dar se cred atît de im­por­tanți”. „În afară de limbajul lor tehnic, nu știu nimic, nu pot socializa. Dar au bani, și de aia prostituția s-a ri­di­cat foarte mult”. E o chestiune de e­co­nomie de piață: cerere și ofertă, IT și ghetou.

Vlad ODOBESCU este în Arizona, Statele Unite ale Americii de Nord, fiind beneficiar al unei burse în cadrul „The Hubert H Humphrey Fellowship Program”