Praga, rockul și luminile

Opinia de la centru Niciun comentariu la Praga, rockul și luminile 17
Praga, rockul și luminile

Amanda învîrte în mijlocul mulțimii umbrela galbenă pe care scrie „tur gra­tuit” și povestește cum părinții ei au pă­răsit Praga cînd ea nici măcar nu era născută. S-au mutat în Canada, cînd co­munismul a început să-și facă loc în țara lor și-acolo ea a copilărit, învățat și cres­cut. Cînd a ajuns la 25 de ani, și-a dat sea­ma că locul ei nu-i acolo și a venit în Cehia. S-a îndrăgostit de Praga imediat, dar nu știa limba, nu știa din ce-o să tră­iască și habar nu avea cum o să se des­curce. Cam șase luni a durat pînă a reușit să învețe cît de cît cuvintele și-apoi s-a înscris la facultate – Istorie și Filo­so­fie. A învățat singură orașul părinților ei și s-a îndrăgostit de fiecare parte din el. Cînd a terminat studiile și-a trebuit să decidă ce-o să facă, nu și-a putut imagina altceva. „Și-așa am ajuns aici – să vă povestesc și vouă despre Cehia, așa cum am descoperit-o eu.”

Grupul nu e prea mare, dar pare să fi strîns oameni de prin toate colțurile lu­mii. Toți urmărim umbrela Amandei, care se oprește din loc în loc, în fața tu­tu­ror clădirilor în jurul cărora ne-am tot în­vîrtit, de două zile încoace, fără să a­vem habar despre ce povești ascund în istorie. De Castelul din Praga ne separă Podul Carol; castelul e format din peste 20 de structuri diferite și-arată ca un pa­lat din fimele Disney cu prințese. Soarele stă să apună și cu to­ții ne uităm peste pod, fără s-o mai sîcîim pe Amanda cu întrebări. „Știți, acum 22 de ani în urmă, după apus, n-ați mai fi văzut nimic peste pod.” Așteptăm să-și termine povestea, dar Amanda se-așază pe iarbă și scotocește după ceva în ruc­sac. Își potrivește o pereche de ochelari supradimensionați și ne-ntreabă – „știți de ce cehii cred că Beatles sînt mai mișto decît cei de la The Rolling Stones?”.

În 1995, cînd președintele Cehiei era Vaclav Havel, era știut de toată lumea fap­tul că el era bun prieten cu Mick Jagger, solistul celor de la The Rolling Stones, pe care-l cunoscuse în 1990, după Revoluția de Catifea, cînd trupei i-a fost permis să susțină în Praga primul con­cert rock. În ’95, cînd formația a ajuns din nou în Praga, aflați în turneul de promovare al albumului „Vodoo Lounge”, presa vre­mii scria că președintele, după con­cert, stînd cu Mick Jagger la un pahar de bere, a fost întrebat de către solist, ui­tîn­du-se peste pod, „de ce nu luminați cas­telul?”. Pentru că Vaclav Havel a în­ceput să rîdă și să-i enumere prioritățile sale pentru Cehia post comunistă, replica lui Jagger a venit pe neașteptate și-a fost „You know what? This one is on me!”. Amanda îl imită pe solistul celor de la The Rolling Stones și toți începem să rîdem. Așa au ajuns ca toți banii din turnelul „Vodoo Lounge” să meargă către un sistem de luminare complex al tuturor structurilor castelului din Praga. „Nu că cei de la Beatles n-ar fi faini; dar n-au luminat nimic pentru noi.”

Autor:

Aryna Creangă

Redactor-șef la „Opinia studențească”, studentă în anul al II-lea la Tehnici de producție editorială în presa scrisă, multimedia și audiovizual, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top