Cartelă pentru empatie

Prima senzație este un miros îne­căcios, ca și cum ai fi primul care calcă într-o peșteră abia descoperită. Apoi este zgomotul care apare o dată la cîteva minute și în combinație cu un curent de aer care poartă miasmele pămîntului pare că încearcă să te doboare din picioare. Însă reziști. La fel ca toată lumea care acceptă că metroul e singurul mijloc bun de transport în București.

Acum aproape trei luni, cînd m-am mutat în Capitală, am realizat cît de atașați au devenit oamenii de tehnologie. În metrouri, aproape nimeni nu vorbește cu nimeni, zîmbetele se află doar în po­zele de pe Facebook, iar căștile sînt pri­vi­te cu la fel de multa utilitate precum oche­larii de vedere. Capurile pasagerilor stau aplecate în timp ce smartphone-ul dă nemilos sentința. O scenă recentă s-a întîmplat în trenul de la Piața Romană, unde o bătrînică îmbrăcată în negru și o tînără de vreo 24 de ani se țineau de aceeași bară. La un moment dat, din cauza unui curent de aer, femeii îi zboară baticul de pe cap. Si-l așează tacticos, iar după ce face contact vizual cu fata, zîmbește și spune amu­za­tă arătînd spre bucata de pînză neagră: „of, cred că o fi răcit și el săracu”. Tînăra însă nu schițează niciun gest, iar fața ri­gidă i se miscă abia cînd se deschid ușile metroului, lăsînd-o pe bunicuță confuză.

***

Marțea trecută trei femei au leșinat într-un interval de cel mult o oră la me­trou. Prima, din cauza ventilației proaste și a umidității crescute, iar celelalte două din cauza înghesuielii care s-a creat ulterior. Procedura Metrorex prevede ca în cazul intervenției medicilor să se oprească toate trenurile din zonă. Astfel, în statiile care sînt deja cele mai dense din tot orașul s-a creat un adevărat haos în care pînă și medicii s-au chinuit mai multe minute pînă să ajungă la victime.

Pînă la urmă nimeni n-a fost rănit, însă n-ai cum să nu-ți imaginezi cît de aproape erai de-o tragedie. N-aveai nevoie decît de-un nebun care să strige „Allahu Akbar” ori să aprindă cineva un carton ca să iasă puțin fum, iar cele peste cîteva sute de persoane de sub pămînt s-ar fi călcat in picioare încercînd să ajungă la suprafață. Ce este și mai înfricoșător este faptul că un asemenea incident se poate întîmpla cu ușurință din nou.

Acum, toată lumea arată cu vina spre toată lumea. Ba procedura, ba ventilația, ba trenurile, ba echipajul medical. Totuși, cea mai cruntă lipsă a fost cea a simțului civic și a unui minim de empatie. În goana de a ajunge la timp la muncă, bucureștenii au uitat pentru ce se duc.

Articol de Iulian BÎRZOI, Senior Editor Opinia Studențească.