La scoala inseamna in Ferentari

Uneori, dimineata, caloriferele de la Scoala nr. 148 din Ferentari prind ritm lautaresc. Tevile poarta mai departe bataile pina jos, la cancelarie. Dascalimea se mai supara, dar n-ai ce-i face: „Foarte multi dintre elevii de aici sint rromi si multi au talentul asta nativ”, spune Tamara, directoarea si profesoara de Cultura Civica. „Iar noi incercam sa le incurajam aptitudinile, sa se apuce de muzica. Am si avut noroc de citiva profesori foarte buni de muzica. Si luau si copiii astia parte la serbari si vedeau si parintii lor ca scoala e buna la ceva. Ca altminteri…”, se opreste profesoara inainte de a spune ceva ce-o sa regrete in legatura cu parintii elevilor ei. Asa ca uneori, e clar, „dezvaluie” profesoara, daca dimineata caloriferele de la Scoala nr. 148 din Ferentari prind ritm lautaresc e pentru ca elevii bat in ele ca la tobe. „E ceva infernal!”. Ei nu le pot cere sa renunte, ca stiu ca asta e cam tot ce pot sa faca. Spune ca matematica, chimia, fizica sau romana de scoala generala sint subiecte ce pot fi comparate aici cu ingineria aerospatiala.

Pe holurile scolii din inima unuia dintre cele mai sarace si mai rau-famate cartiere din Capitala, suna clopotelul. Sau, ma rog, soneria. E pauza. Copiii se joaca. Deseori se imbrincesc in loc de „Salut”. Alteori, se pot trezi ca sint „colegi” de scoala cu propriii parinti: se organizeaza un curs pentru mamele analfabete si, din cite spune Tamara, are deja o gasca simpatica de femei care vor sa invete sa calculeze ca sa pastreze afacerea de familie. Sotii-s dusi de ceva vreme.

Pe linga terenul Scolii nr. 148 nu-i loc de gard, da-i loc de tigari. Oricum, tigarile sint cel mai mic rau care-i poate paste pe elevii de aici. Drumul spre casa, mai ales cel de seara, e adesea intesat de povesti cu batai, droguri, arestari. De fapt, nu. Arestari nu prea sint, spune Tamara. „Au venit odata vreo doi parinti, beti morti, au intrat in scoala sa ceara socoteala. Am chemat politia si ne-au trimis un agent atitica”, arata profesoara cu mina de la podea, cit sa-ti imaginezi o creatura cam de-o schioapa. „Si ma legitima pe mine!!! I-am zis: «Pai, tu pe mine ma iei la rost?». Am zis sa trimita alt echipaj”. N-au mai trimis. Oricum, cam asta e tot ce putea ea sa faca.

Andrei UDISTEANU