Salt la beregată. Întrerupt

S-au năpustit asupra lui ca hienele. Cu foa­me de scandal și cu un apetit teribil pen­tru pronunțarea sentinței insurmon­ta­bile înainte de orice proces. Ineluctabil, pra­da nu avea decît să capituleze sub asalt. A­cuzele de abuz în serviciu, conflict de in­te­rese și aderare la un grup infracțional or­ga­nizat erau menite să-l facă pe președintele Colegiului Medicinilor, rector al Uni­versității de Medicină și Farmacie „Gri­gore T. Popa” (UMF) din Iași să se predea fără luptă.

Ca într-o conspirație, profesorul universitar Vasile Astărăstoae a fost înțărcuit cu acuze care-l plasau fără drept de apel du­­pă gratii. Familia și colaboratorii i-au fost batjocoriți fără dovezi ori probe concrete și i s-a interzis să părăsească țara. În­să, „vi­no­vatul” pînă la proba contrarie, condam­nat fără ca măcar să fi fost încă ju­de­cat, a­pre­ciază că vine cu mai bine de 90% sus­ți­nere din partea colegilor, prie­te­ni­lor și o­pi­ni­ei publice, după cum a de­cla­rat în interviul publicat în acest număr (n.r. 410, 24 – 30 octombrie 2011) al O­pi­ni­ei vechi.

Rectorul este pornit să își facă singur drep­tate, împotriva unor capete de acuzare pe care le apreciază ca fiind o născocire pen­tru miza unui joc murdar. Este calm, pen­­tru că se simte curat. Așa, apolinic, se au­todesemnează ca fiind mai „periculos” și gata de luptă. Cît despre sistemul legis­la­tiv din Ro­mâ­nia, care a aruncat ilegitim și abuziv cu anatema, nu se poate spune a­ce­lași lucru, el fiind decredibilizat în re­pe­tate rînduri. Dacă Justiția nu-i acordă premisa de nevinovăție, și-o proclamă singur, cu stăpînire de sine și optimism, cum el însuși se de­cla­ră. Este pe deplin liber și nici o interdicție nu va reuși să-i în­cor­se­te­ze spiritul. Nu cre­de că va fi arestat și nu se teme decît că nu poate controla cuțitele din i­ni­mă pe care i le-ar putea aduce lupta des­­chi­să cu inechitatea. Sub această pri­vi­re stă­pînă și trufașă, procesul și scandalul, așa cum au venit ele, la pachet, vor avea soar­ta unei „dureri de măsea”, după cum rec­torul însuși a afirmat. Tratabilă cu anti­bio­tice.

De cei arestați, colegi ai dumnealui, pro­­fesorul Astărăstoe nu se leapădă precum Iuda. Mai degrabă se simte asemenea lui Iov, care trebuie să treacă prin probele us­turătoare ale credinței. Și primește și semne în acest sens, cum ar fi cei „400 de oa­meni, crema Iașului”, care l-au „aplaudat mi­nute în șir” atunci cînd a fost desemnat ce­tățean de onoare al Iașului. Aceste lu­cruri l-au motivat să nu se abată de la a­gen­­da sa. Nu crede că va pierde alegerile pen­tru nici una dintre demnitățile pe care le-a ocupat pînă acum. Șansa de eșec și-o es­­timează de 1%. Cele 99% cad sub inci­den­­ța unui adevăr numai de el știut și care, de­ocamdată, nu poate fi contestat fără drept de apel de nimeni.

Laura PĂULEȚ