Quo vadis, Klaus?

Iohannis nu a cîștigat alegerile, oamenii le-au cîștigat pentru el. Acesta este cel mai important lucru pe care trebuie să-l înțeleagă noul președinte al țării și echipa cu care o să se înconjoare. Trebuie să îl înțeleagă pentru că Iohannis este pus în fața unui lucru imposibil: să fie președintele străzii, președintele nehotărîților, președintele celor care au întors balanța în țară. Timp de doi ani, Iohannis trebuie să fie cel mai bun președinte pe care l-a avut vreodată România; e obligat de faptul că, dacă va înșela speranțele celor care l-au votat, la alegerile din 2016 PSD-ul va cîștiga alegerile la un scor atît de detașat încît va fi la ani lumină în față. Iohannis, ACL-ul, democrația, încrederea în schimbare, vor fi îngropate în cimitirul Internetului din care au îndrăznit să scoată capul și acolo vor rămîne.

Dar Iohannis are șanse. Din punct de vedere moral și al comportamentului, nu prea are concurență. De Iliescu nu vorbim, Constantinescu a fost și este un om politic slab, influențat de oamenii din jurul său și cocoșat de sistem, indiferent de cine l-a condus, și Băsescu a fost, este și va fi prea sălbatic pentru a putea conduce țara. S-ar putea să regăsim în Iohannis „România bunului simț” pe care ne-o promitea în campania din 2009 Antonescu. Combinația cîștigătoare aceasta ar fi, să regăsim promisiunea goală a unui român în comportamentul ireproșabil al unui neamț.

Și Iohannis e simpatic. L-ați văzut săptămînile acestea la televizor. A reușit să își apropie și mai tare susținătorii prin gesturi de bun simț pe care le-a făcut, întărindu-și promisiunile de a lupta împotriva corupției, de a proteja justiția și prin felul său de a fi și de a se comporta. Românii văd în el mai mult decît primarul care a redresat Sibiul, văd profesorul de fizică, care a trăit și a ieșit din sistem, iar în soția sa văd un model al excelenței didactice, fără să înțeleagă de ce. Euronews a avut un reportaj extensiv despre prima zi de școală a doamnei Iohannis, de după alegeri, cînd elevii au cîntat „We are the champions” și au așteptat-o cu buchete de flori. Ce alt președinte ne-a dat această vizibilitate? Prin bunul simț și comportamentul simplu, în prima sa săptămînă Iohannis a reușit, cred eu, să și-i apropie și pe băsiști, și pe anti-băsiști, prin comparația directă cu președintele Băsescu. Două exemple sînt mai mult decît elocvente: ceremonia de învestitură din fața Curții Constituționale și vizita la Casa Regală. În ambele s-a văzut că acel comportament din topor al lui Băsescu nu-l caracterizează pe Iohannis, care a vorbit scurt și eficient, în glasul său molcom, în fața judecătorilor CCR, și care a demonstrat respect în fața regelui Mihai, ceea ce lui Băsescu i-a lipsit, măcar protocolar dacă nu încetățenit.

Pas cu pas, cum ar spune neamțul din Sibiu, vontanții anti-PSD și anti-Ponta se transformă în susținători ai lui Iohannis. Dar s-o luăm cătinel-cătinel, că drumul e lung.