Un guvern de criză

Cap în cap Niciun comentariu la Un guvern de criză 1

După 2008, România a plonjat în­­tr-o perioadă de instabilitate politică, iar re­zultatul moțiunii de cenzură din 27 apr­ilie 2012 nu face decît să confirme această situație. Două moțiuni de cenzură votate de un parlament cu geometrie variabilă – prima împotriva Gu­ver­nului Boc în octombrie 2009, a do­ua împotriva Guvernului Un­gu­rea­nu acum – nu au făcut decît să con­firme o stare de fapt. Trei prim mi­niș­trii, cu trei majorități diferite în doar trei ani și ju­mătate!

Noua legislatură începea cu o „ma­re coaliție” forjată de Traian Bă­sescu cu unii din tenorii PSD. A ur­mat ine­vi­tabil moțiunea de cenzură din oc­tom­brie 2009 care ar fi trebuit să du­că la căderea Guvernului Boc, ca­re însă a re­zistat prin manevra constituțională a desemnării unor prim mi­niș­tri neagre­ați de majoritatea parlamentară. Apoi, după victoria a la Pi­rus a lui Traian Băsescu la alegerile pre­zi­dențiale, formarea unei majorități artificiale, fabricate din transfugii de la PSD și PNL, a permis o nouă formulă guvernamenta­lă cu Emil Boc prim ministru, care din toamna anului 2010 a rezistat, chiar îm­potriva în­cer­că­rilor repetate ale lui Traian Bă­ses­cu de a-l sacrifica, pînă cînd ma­ni­fes­ta­ți­i­le din ianuarie 2012 i-au grăbit sfîrșitul. Improvizația reprezentată de Guver­nul Ungureanu, un au­tentic guvern de sa­crificiu, n-a putut re­zista în con­di­ți­i­le hemoragiei interne pe care a sufe­ri­t-o PDL.

Anunțarea rapidă a lui Victor Pon­­ta ca prim-ministru desemnat a fost consecința lipsei de alternative de ca­re dispunea Traian Băsescu. Izolat po­­li­tic, acesta trebuia să iasă din im­pa­sul în care a adus guvernul și în ca­re se afla. Manevra din octombrie 2009 nu își avea sensul. Riscurile erau imen­se, așa că, oarecum surprins de victoria moțiunii de cenzură, Traian Bă­ses­cu a încercat să îndepărteze pericolul ime­diat. Pre­șe­dintele a luat în calcul și deprecierea probabilă a USL în urma guvernării.

Dar, nici USL nu avea alternative la asumarea guvernării. Alegerile an­ti­­ci­pate ar fi putut fi o formulă logică pentru a permite o guvernare legitima­tă de votul recent. Căci Guvernul Pon­­­ta nu va avea decît legitimitatea votului într-un Parlament care se află la doar șase luni înaintea alegerilor legislati­ve.

Dar nici Traian Băsescu, nici USL nu puteau merge, din motive diferite, pe această cale. Așa că Victor Ponta a fost pus în situația să propună rapid o listă de miniștri pe care a fost nevoit apoi, în urma atacurilor PDL și ale unei părți din media să o amendeze de două ori, mai întîi înlăturându-l pe Vic­­tor Alistar și renunțînd la postul de mi­nistru delegat pentru strategii gu­ver­namentale și societate civilă, apoi în­locuind-o pe Corina Dumitrescu, can­didată pentru Ministerul Edu­ca­ți­ei, cu Ioan Mang.

A început Guvernul Ponta cu stîngul? Și da, și nu! Căci răspunzînd cri­ticilor și schimbînd miniștri-de­sem­nați, Victor Ponta a trecut deja pri­mul examen, dovedind o suplețe de care va avea nevoie în continuare pentru a re­zista, chiar și în cazul unui mandat scurt și riscant.

Cristian PÎRVULESCU

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top